STRESS-ul oxidativ
 
 
 
MOTTO: ”Metaforic vorbind, fiecare clipă a existenţei noastre, este un dans elegant între viaţă şi moarte, între cel al radicalilor liberi de oxigen şi cel al antioxidanţilor”.
 
 
 
În prezent, oxigenul este conceput ca o ”sabie cu două tăişuri”, deoarece pe lângă importanţa sa capitală ca element esenţial în participarea la reacţiile vitale aerobe, el poate forma ”radicali liberi de oxigen” - (RLO) instabili, foarte reactivi, care pot afecta diferite structuri celulare: membrane, mitocondrii, proteine, acizi dezoxiribonucleici.
Principalele specii reactive de oxigen sunt: radicalii superoxizi, peroxidul de hidrogen, radicalul hidroxil, oxidul nitric, peroxinitritul şi  acidul hipocloros.
În conditii normale, doar 2% din O2 consumat de celule, formează radicali liberi de oxigen. Alteori (poluare, fumat, boli, stress, infecţii), cantitatea de radicali reactivi de oxigen creşte alarmant. Apare o ”imbalanţă” între producţia de radicali şi sistemele de apărare antioxidante (superoxidismutază, vitamina C, E, Beta-caroten, acid lipoic, coenzima Q10, Su, Zn, Cu). În aceste condiţii, pot apărea afecţiuni grave ale sistemului nervos (boala Alzheimer), cancer, diabet, afecţiuni cardiovasculare, stări septice.
Apare stringent necesară determinarea de rutină a radicalilor toxici de oxigen şi a antioxidanţilor, în vederea prevenirii afecţiunilor amintite. În prezent, la îndemâna medicilor stau mai multe categorii de determinări ale radicalilor liberi (colorimetrice şi spectroscopice). De utilitate clinică curentă sunt metodele colorimetrice, care evaluează operativ radicalii de oxigen din sângele capilar sau venos (Free Oxigen Radical Test), cu aparate ca cel prezentat în fotografie.
În condiţii de ”change life style”, se recomandă atât evaluarea în stil ”point of care” a radicalilor toxici de oxigen cât şi suplimentarea cu antioxidanţi la nevoie.
 
 
Prof. Cons. Dr. MIRCEA CHIOREAN