Agresivitatea  Socială
 
 
 
Societatea contemporană, implică o serie de transformări extrem de rapide, mult mai intense decât în orice altă perioadă a evoluţiei sociale. Aceste transformări solicită adaptări din partea oamenilor , la fel de rapide, numai că adăptarile sunt cu atât mai dificil de realizat cu cât mecanismele de adaptare ale omului sunt mai puţin dezvoltate.
De exemplu : stresul apare atunci când o persoană trebuie să facă faţă unor cerinţe care depăşesc posibilităţile sale de moment.
Astăzi asistăm la tot mai multe cazuri de agresivitate, în presa scrisă, la ştirile TV, în discuţiile cu vecinii, subiectul este realitatea infracţională, delicvenţa juvenilă, rata crescută a criminalităţii.
 
Ce se întâmpla ? Cum pot semenii noştrii să facă astfel de monstruozităţi ?
 
Din mai multe motive : dorinţa de a fi « cel mai tare » ; lucruri care nu sunt pe plac ; frustrările sexuale sau de altă natură ; agresivitatea legată de băutură ori consumul de droguri.
Tinerii sunt din ce în ce mai mult victimele unor acte de violenţă şi sunt ei înşişi agresvi în raport cu alţii. Adolescenţii riscă de două ori mai mult decât adulţii să fie victima unui act criminal şi de zece ori mai mult decât persoanele vârstnice.
Eu personal sunt susţinătoarea educaţiei, ştiu că o casă dacă nu are fundaţie solidă
nu poţi zidi cărămizi care să reziste în faţa furtunii. La fel şi cu omul , dacă “cei 7 ani de acasă” au fost trataţi de către parinţi cu superficialitate, sau credinţa naivă prin care responsabilitatea este pusă în seama educatorilor şi a profesorilor, este total greşită.
Pe parcursul procesului de dezvoltare, copiii au tendinţa naturală de a-şi controla din ce în ce mai mult agresivitatea, asta în cazul în care părinţii îi încurajează. Un copil de 2 ani furios îl muşcă pe altul fără ezitare, la 3 – 4 ani însă, a învăţat deja că o astfel de manifestare agresivă nu este permisă. Între 6 – 12 ani jocul « de-a războiul » devine mai violent, dar este guvernat de o serie de reguli, s-ar putea să fie presărat cu certuri, dar bătăile adevărate sunt mai rare.
În adolescenţă sentimentele agresive devin tot mai puternice, dar copii bine educaţi le canalizează spre sporturi sau alte activităţi consumatoare de energie, ori în glume pe seama colegilor.
Un alt aspect este conştiinţa morală individuală, adică modul de a evalua şi acţiona individual, standardele interiorizate cu privire la bine şi la rău, cum se dezvoltă judecata morală, cum se formează deprinderile de autocontrol.
Judecata morală presupune evaluarea şi cel mai des autoevaluarea unor comportamente şi situaţii prin raportarea lor la cerinţele morale impuse prin ambianţa social istorică a individului.
Cunoştinţele morale sunt reprezentate de o serie de concepte şi principii ale : democraţiei de stat de drept, de patriotism, de umanism, de disciplina conştientă, de religie, de dragoste faţă de mediu. Toate acestea se bazează pe principiul cooperării, al respectului reciproc şi al comportării civilizate.
Ne-am obişnuit să găsim vinovaţi ( alţii decât noi ) pentru ceea ce ni se întâmplă : ritmul alert de viaţă, bombardamentul informaţional, transformările rapide în plan socio-economic, calamităţile naturale, exploziile solare, accentuarea poluării, deteriorarea stării de sănătate, însă realitatea crudă dezvăluie faptul că nu suntem simpli actori ai spectacolului numit viaţă, ci chiar facem parte din această acţiune care poate declanşa adesea crize de mare intensitate care solicită mecanisme adaptative complexe şi luări de poziţie
Omule !!! atunci când te simţi singur, dezorientat, înspăimântat, deprimat şi neajutorat, nu înseamnă neapărat că ai de-a face cu o boală gravă psihică, ci poate doar cu o    situaţie de criză ce poate fi depăşită de multe ori doar cu ajutor psihologic, fără medicamente. Învaţă din nou să ai încredere în omul de lângă tine, să observi lucrurile frumoase din jurul tău, să mulţumeşti vieţii că ţi-a dat sănătate şi ai să vezi că o să te simţi mai bine şi poţi fi mulţumit şi mândru de tine.
 
 
Pshi.Sorina Lazăr
Psihomed Center - Reghin