Acupunctura urechii sau terapia auriculară



Acupunctura este o metodă de tratament cu o vechime de peste 5000 de ani. Este o tehnică medicală chineză tradiţională de deblocare a Qi-ului prin inserţia de ace foarte fine în anumite puncte de pe corp pentru a echilibra forţele antagoniste jin şi yang.  Qi-ul este o energie care se presupune că trece prin toate corpurile urmând 14 căi principale numite meridiane. Când jin şi yang sunt în armonie Qi-ul curge liber prin corp iar persoana este sănătoasă. Când se declanşează un dezechilibru energetic, datorită unor factori endo- şi / sau exogeni persoana se îmbolnăveşte. Acest dezechilibru poate fi provocat de un exces de energie, care va fi dispersată către alte zone ale corpului iar meridianele blocate vor fi redeschise prin redirecţionarea de energie către acestea. Prin şedinţele de acupunctură se urmăreşte deci restabilirea echilibrului energetic al corpului.
Medicina chineză tradiţională a identificat aproximativ 500 puncte specifice în care se pot insera ace fine, puncte ce corespund anumitor organe din corp. Procedura nu este dureroasă, iar acele sunt lăsate de la câteva minute până la o oră.
O variantă a acupuncturii tradiţionale este reprezentată de acupunctura urechii sau terapia auriculară. Această metodă de diagnosticare şi tratament se bazează pe concepţia că urechea este harta organelor din corp. Dezvoltarea rapidă a acupuncturii auriculare, în Europa, se datorează neurologului francez dr. Paul NOGIER, care este numit şi “tatăl acupuncturii auriculare”. El a observat că aşezarea punctelor (zonelor) din ureche nu este deloc întâmplătoare, ba chiar corespunde părţilor corpului  unui făt în uter, aşezat cu capul în jos.
De terapie auriculară vorbim în cazul în care pentru tratament folosim un stimulator numit Stim Flex. Acesta este un aparat de identificare a punctelor active şi de tratament prin electrostimulare. Este un procedeu mult mai comod pentru pacient, mai ales în cazul sensibilităţii la ace.
În acupunctura auriculară pe lângă ace foarte fine de unică folosinţă se folosesc şi aşa numitele ace permanente şi biluţe cu plante medicinale, care  pot rămâne în ureche până la 10 zile şi pot fi îndepărtate de pacient.
Diagnosticare - “Arată-mi urechea şi îţi spun de ce suferi” – nouă ni se pare ciudată acestă afirmaţie, însă cei din orientul îndepărtat pun mare accent pe deformările (aspect, culoare, pată, băşică, mlaştină,etc.) apărute pe zonele bine definite ale urechii. Aceste deformări arată afecţiuni ale organului sau părţii coprului corespunzător zonei. În cazul unor afecţiuni, pe lângă aceste deformaţiuni, zonele devin sensibile la apăsare sau chiar dureroase, iar tensiunea în punctul – zona respectivă scade comparativ cu zona din împrejur.
Tratament –acupunctura auriculară poate fi aplicată în următoarele cazuri: dependenţe (drog, alcool, tutun), dureri reumatice, alergii, reducerea greutăţii corporale, migrenă, probleme menstruale, bronşită, febră, depresii, nelinişte, anxietate, labilitatea sistemului nervos vegetativ, hiperactivitate în special la copii.
Vă amintesc două afecţiuni foarte des întâlnite şi efectele benefice ale acupuncturii auriculare în aceste cazuri:
Pentru dependenţe (drog, alcool, tutun) , în special pentru dependenţa de droguri s-a dezvoltat un protocol de detoxifiere numit NADA (numele asociaţiei fondatoare National Acupuncture Detoxification Association). Acest protocol prevede aplicarea a 5 ace de unică folosinţă in 5 puncte din ureche timp de 40 minute – o oră, timp în care pacientul se relaxează într-un ambient plăcut.
Stimularea anumitor acupuncte de pe ureche are un efect puternic în reducerea greutăţii corporale. Efecte: suprimă apetitul, diuretic, relaxant, detoxifiant,  activează metabolismul şi scade dorinţa de mâncare.
Noţiuni similare legate de o parte a corpului care este considerată a reprezenta o hartă a organelor sunt folosite în iridologie- irisul este harta corpului, şi reflexologie- talpa piciorului este harta corpului.
 
Gombos Andrea

Gombos Andrea, auriculo-terapeut (NADA)
 
 
AZ AGYHALÁL: MEGÁLLAPITÁS HÁROM FÁZISBAN
 
 
 
Az agyhalál esetében a kizáró körülményeket kell tisztázni. Az agyhalál nem állapítható meg, ha az alábbiak közül bármelyik kimutatható:
- mérgezés, gyógyszerhatás (narkotikumok, hipnotikumok, drogok stb.), neuromuszkuláris blokád;
- sokk-állapot;
- metabolikus vagy endokrin eredetű kóma;
- lehülés (a vizsgálat idöpontjában mért rectális hőmérséklet 35°C alatt van);
- egyes gyulladásos idegrendszeri betegségek (pl. agytörzsi encephalitis, polyneuritis cranialis).
A második lépés az agyműködés teljes hiányának és visszafordíthatatlan megszünéseknek bizonyítása, ehhez az szükséges, hogy az alább felsorolt klinikai tünetek együttesen fennáljanak:
- Mély eszméletlenség;
- Az alábbi agytörzsi reflexek egyik oldalán sem válthatok ki:
*pupillareflex,
*corneareflex
*III. trigemino-faciális fájdalmi reakció,
*vestibulo-ocularis reflex,
*köhögés reflex a garat, trachea, bronchus ingerlésével.
- Hiányzik a spontán légzés és a légközpont bénulása igazolható apnoe-teszttel.
A harmadik lépés a hiányzó agyműködés irreverzibilitásának  bizonyítása. Ez vagy a kizárolag klinikai tünetek és a kórlefolyás megfigyelésével, vagy a klinikai tünetek mellett kiegészitő műszeres vizsgálatok révén történik.
A hiányzó agyműködés irreverzibilitását a  klinikai tünetek mellett az alábbi műszeres vizsgálati eredmények is bizonyíthatják, a vizsgáló a felsorolt modszerek közül saját belátása szerint választhat:
- ismételt transzkraniális Doppler-vizsgálat;
- Tc 99m HMPAO-val készített perfuziós szcintigram;
- négy ér angiográfia: az angiogrammokon nincs cerebrális érdeklődés.
A spinális autonom reflexek kiválthatósága az agyhalál megállapítását nem zárja ki. Olyan állapotokban, amelyekben a feltételek fennállása vagy  a tünetek nem egyértelműek, újszülötteknél, koraszülötteknél a vizsgálatot – lehetőleg 24 óra elteltével – ismételni kell.
Különös gondosság szükség újszülötteknél és koraszülötteknél, mivel a vizsgálat alapját képező reflextevékenység cask a 28-32. terhességi héten jelenik meg.
Az újabb kutatások a disszociált agyhalál fogalmán belül két állapotot különböztetnek meg:
1. az agykéreg funkciok végleges megszünte. Supratentoriális károsodásoknál a halál a reaktiv kóma, az agytörzsi reflexek hiánya és elsődleges agykárosodásnál a negativ apnoe-teszt 12 orás, másodlagos agykárosodásnál annak 3 napos fenállása esetén megállapítható. Újszülötteknél és gyermekeknél  hosszabb megfigyelési idő, EEG és esetleg egyéb kiegészitő vizsgálatok (perfusios scintigraphia stb.) szükségesek.
2. az agytörzsi funkciók végleges elvesztése. Infratentoriális károsodásoknál a fizikális és funkcionális vizsgálatok nem elégségesek, valamennyi agyi ér direkt angirográfiájával vagy sonográfiájával szükséges bizonyítani az agyi keringés végleges leálltát.
 
 
dr.Hecser L.László, egyetemi-elöadó tanár
Igazságügyi Orvostani Intézet Marosvásárhely igazgató

 

Fogágybetegségek – sajnos a páciensek nem ismerik fel a veszélyt
 
 
.
A fogágy kóros elváltozásainak különböző klinikai megnyilvánulásait foglalja magába e gyűjtőnév. Már gyermekkorban is előfordul a fogágybetegség, idősebb korban fogínysorvadásról beszélünk, amikor már kilazultak a fogak: ekkor a felnőtt embernek a fogágybetegségéről van szó. A témáról  dr. Bocskay Istvánnal, a Marosvásárhelyi Orvosi és Gyógyszerészeti Egyetem nyugdíjas konzultáns professzorával beszélgettünk.
A fogágy a fogaknak bizonyos mértékű rugalmasságát biztosítja. Ha ez nem így lenne, rágás közben összetörne a fog koronája. A fogágybetegségek esetében a kutatók megállapították, hogy mindegyik formának megvan a maga mikroorganizmusa, amelyik okozza. Különösen a gyermek- és az ifjúkorban van egy nagyon jellegzetes baktérium, ami a fogágybetegség elég súlyos formáját okozhatja. Klinikai gyakorlatom során nemegyszer jelentkeztek gyerekek és 15-17 éves ifjak meglazult fogakkal. A betegségre antibiotikumos kezelést alkalmaznak.
Hogyan előzhető meg a fogágybetegség kialakulása? Mire kell odafigyelni már gyerekkorban?
Sajnos a páciensek nem ismerik fel a veszélyt. Amikor a fogak tisztogatása során a fogíny kissé vérzik, sok esetben a páciens, ahelyett, hogy felkeresné a szakembert, abbahagyja a fogmosást, mert megijed. Elhanyagolja a szájhigiénét és így a mikroorganizmusok elszaporodnak, mélyebbre hatolnak és megtámadják azokat a rostokat, amelyek végül már nem tudják megtartani a fogakat. Fontos a vérzékenység okának kiderítése, mert a kezdeti stádiumban lehet segíteni. A kórformának megfelelő kezelésmódok egészen a sebészeti beavatkozásig mennek. A fogágybetegségekben az elvesztett csontot is tudjuk pótolni, csontképző gyógyszerekkel, illetve saját csont felhasználásával, beültetésével. Ilyen beavatkozást Marosvásárhelyen is végeznek a szájsebész kollégák.
Lehetnek-e káros következményei az egészségre a kezeletlen fogágybetegségeknek?
Szakemberek szerint például azok a várandós nők, akiknek súlyos fogágybetegségük van, veszélyeztetettek. Statisztikailag bizonyított, hogy esetükben fennáll a koraszülés veszélye. Tehát nemcsak olyan egyszerű kérdésről van szó, hogy kilazult a fog és majd tesznek másikat a fogorvosok, hanem az egész szervezetet érintheti a dolog.
A reklámokban paradontózis elleni fogkrémeket ajánlanak. Érdemes-e ezeket használni?
Saját klinikai tapasztalatomból állítom, hogy vannak speciális fogkrémek, amelyeket érdemes használni, mert segítenek a fogágybetegség kezelésében, a megelőzésben.
 
 
Antalfi Imola
Programul de transplant din Centrul de Chirurgie Generală şi Transplant Hepatic Fundeni
 
 
 
 
Începând cu 21 iunie 1997 când s-a efectuat primul transplant de ficat din România şi până în prezent, în Centrul de Chirurgie Generală şi Transplant Hepatic Fundeni s-au efectuat 200 de transplanturi hepatice. Programul a cunoscut un curs permanent ascendent. După o perioadă extrem de grea a începutului  1997-2000 (primele patru operaţii efectuate nu au fost urmate de supravieţuirea bolnavilor) pe 15 aprilie 2000 a fost efectuată prima operaţie cu supravieţuire a pacientului. Dl. Penea Gheorghe, transplantat în acea zi, supravieţuieşte şi în prezent si se află într-o condiţie foarte bună. Între 2000 şi 2006 numărul de operaţii  a fost relativ redus, datorită dificultăţilor materiale şi, mai ales, numărului mic de donatori.
Aceasta în condiţiile în care, atunci când au existat donatori, s-au efectuat şi patru operaţii de transplant într-o singură zi (în anul 2001).
Abia în 2006 s-au făcut 20 de transplanturi într-un an, iar la sfârşitul anului respectiv programul nostru atingea cifra de 100. În ultimii 3 ani, datorită creşterii semnificative a numărului de donatori, numărul operaţiilor a cunoscut o curbă ascendentă, ajungând la valoarea multora din programele vest-europene: 31 de transplanturi în 2007, 43 în 2008 şi 24 până în această lună a anului 2009. Rezultatele s-au ameliorat şi ele permanent, ajungând în prezent la nivelul celor europene, în ceea ce priveşte supravieţuirea imediată, care este de 90%. Supravieţuirea globală pe întreaga serie de 200 de pacienţi este de 72,5% (145 de transplantaţi hepatic sunt în viaţă).
Datele centrului nostru se găsesc în Registrul European de Transplant de la Paris, precum şi în Registrul Naţional de Transplant,  fiind singurul centru de transplant de organe din România care a furnizat date complete.
Cele mai bune rezultate au fost obţinute în ultimii 3 ani, fiind un fapt cunoscut şi la nivel internaţional că, de la un anumit număr de transplanturi efectuate anual (de regulă peste 30) rezultatele devin semnificativ mai bune.
Începând din anul 2000 mai mulţi membri ai echipei de transplant hepatic (Vlad Braşoveanu, Doina Hrehoreţ, Bogdan Dorobanţu, Emil Matei, Radu Zamfir) au efectuat stagii de pregătire în străinătate în Franţa, Italia, Germania şi Coreea de Sud). În momentul de faţă, în central nostru există mai multe echipe care pot efectua în mod independent operaţia de transplant.
Ceea ce ne propunem în viitorul apropiat este creşterea în continuare a numărului de operaţii, deoarece pe lista de aşteptare se află permanent între 250 şi 300 de bolnavi.
Faptul că cea mai mare parte a bolnavilor transplantaţi s-au reintegrat foarte bine în familie şi în societate (copiii urmează şcoala cu rezultate bune, unii adulţi au terminat facultăţi, si-au dat doctorate, etc.) arată foarte clar valoarea terapeutică a metodei. Ficatul este un organ foarte tolerant imunologic, de aceea, o dată depăşit primul an posttransplant, bolnavii supravieţuiesc de regulă în condiţii foarte bune, având o durată de viaţă comparabilă cu tuturor indivizilor din categoria lor de vârstă.
Bolnavii transplantaţi s-au constituit într-o asociaţie (Asociaţia pacienţilor cu transplant hepatic) condusă de dl. Judecător Mihai Stoian, care realizează o permanentă legătură cu toţi cei transplantaţi şi se străduieşte să le asigure toate condiţiile pentru a duce o viaţă cât mai normală.
În cadrul programului din Institutul Clinic Fundeni s-au efectuat aproape toate procedeele de transplant cunoscute la ora actuală şi anume: transplant cu ficat întreg de la donator decedat (operaţia cea mai frecvent efectuată şi cu cele mai bune rezultate), transplant cu ficat parţial de la adult la copil, transplant cu ficat parţial de la adult la adult, transplant cu ficat împărţit, transplant cu ficat redus, transplant de tip “domino”. Din acest  punct de vedere, programul nostru se prezintă ca unul din cele mai complexe la nivel european.
Ficatul parţial de la adult la copil este utilizat în cazul copiilor sub 2 ani, la care şansa de a găsi un donator decedat de vârsta lor este foarte mică.
Ficatul parţial de la adult la adult este folosit mai ales în cazul bolnavilor cu cancer hepatic, care nu beneficiază, în condiţii normale de un ficat de la donator decedat.
Ficatul împărţit şi ficatul redus au fost utilizate pentru a da o şansă unor copii care nu aveau un părinte care să doneze.
În sfârşit, transplantul “domino” a fost folosit la o pacientă cu hipercolesterolemie familial, căreia i s-a transplantat un ficat normal, dar al cărui ficat a fost transplantat, la rândul lui, unei bolnave cu ciroză şi cancer.
Acest caz extrem de rar  a şi fost publicat în anul 2003 în prestigioasa revistă “Transplantation”, iar în acest an (după mai bine de 7 ani de urmărire clinică) a făcut obiectul unui alt articol publicat în revista “Clinical Transplantation”.
De altfel , experienţa din programul de transplant de la Institutul Clinic Fundeni a făcut obiectul şi altor studii publicate în reviste internaţionale de prestigiu.
Am dezvoltat o permanentă colaborare cu programe de transplant din străinătate, în mod special cu programul de la Spitalul Niguarda din Milano, condus de profesorul Domenico Forti şi cu programul de la Spitalul Universitar din Essen, condus de profesorul Cristoph Broelsch. Această colaborare a servit mai întâi direct bolnavilor, unele operaţii fiind efectuate în comun cu chirurgii şi anesteziştii din aceste centre şi în al doilea rând programului în ansamblu, deoarece a oferit un reper european la care să se raporteze.
În ultimii ani programul nostru a sprijinit dezvoltarea transplantului în Bulgaria (Spitalul Lozenec din Sofia) şi Serbia (Spitalul Universitar din Novisad).
La nivel naţional, Centrul de Chirurgie Generală şi Transplant Hepatic Fundeni este centru metodologic pentru formarea în supraspecializarea de chirurgie hepatică şi transplant hepatic, care până acum a fost absolvită de numeroşi cursanţi din toate centrele universitare. S-au remarcat în special cursanţii din centrele Cluj-Napoca, Iasi şi Târgu-Mureş, care doresc, de altfel, să iniţieze cât de curând programe locale de transplant de ficat. Ne-am arătat întotdeauna disponibilitatea de a colabora cu aceste centre şi de a ajuta la iniţierea unor programe de transplant, acolo unde vor exista condiţiile necesare.
În prezent am aplicat pentru un grant de cercetare cu finanţare europeană care să permită instruirea nu numai a medicilor, dar şi a personalului mediu şi a coordonatorilor de transplant din centrele de la nivelul întregii ţări.
 
 
Prof.Dr. Irinel Popescu
Șeful programului de transplant hepatic
Centrul de Chirurgie Generală și Transplant Hepatic – Institutul Clinic Fundeni