Magnetoterapia

 prof. Chiorean

 

  1. Definiție. Istoric.
  • Magnetoterapia, este o metodă de tratament alternativă sau complementară, neinvazivă, fără efecte secundare. Poate servi și la menținerea sănătații și la regenerare.
  • După descoperirea întâmplătoare în antichitate a “pietrei lui Magnus”, magnetismul a fost utilizat până în zilele noastre, pentru întreținerea stării de sănătate, pentru înfrumusețare și pentru tratamentul unei largi game de afecțiuni, cu efecte benefice.
  • Terapia magnetică empirică, utiliza magneții așezați pe corpul omului, aceștia furnizau câmpuri magnetice statice. În ultimele decenii s-a trecut la utilizarea câmpurilor magnetice pulsatorii, produse cu ajutorul unor aparate speciale.
  • În prezent cercetările științifice încă în derulare au reușit să fundamenteze efectele diminuării/lipsei, câmpului magnetic al Pământului asupra organismelor vii și asupra omului; respectiv efectele benefice ale magnetoterapiei în condiții de boală.
  1. Interrelațiile câmpului magnetic uman.
    • Înțelegerea terapiei magnetice este legată de interrelațiile câmpului magnetic uman, cu câmpurile magnetice generate de planeta Pământ și ionosferă, de cele cosmice (soare, furtuni magnetice, furtuni meteo) și de cele artificiale („smogul magnetic”). Dintre acestea, câmpurile magnetice ale Pământului și ionosferei, apar benefice, iar cele cosmice naturale și artificiale în anumite condiții pot genera efecte adverse. Organismele vii și omul s-au adaptat la câmpuri magnetice de mică intensitate (100µT -250µT) sau (300-500Gauss) și frecvența (0,5 Hz). De remarcat că aceste valori sunt date și de aparatele de magnetoterapie. S-a dovedit că magnetismul, pentru organismele vii și om este la fel de necesar ca oxigenul, apa, alimentele și lumina.
    • Câmpul bioelectromagnetic al omului.
  • câmpul bioelectromagnetic (BEMF-bioelectromagnetic field), propriu organismelor unor animale, omului și unor plante, se datorează unor evenimente electrice scurte – potențiale de acțiune – generate la nivelul canalelor ionice membranare, voltaj dependente, ale unor celule nervoase din mușchi sau a unor glande endocrine. La nivelul creierului aceste potențiale au frecvențe între 8-12Hz (in somn 2 Hz).
  • Potențialele de acțiune, servesc în principal la comunicarea intercelulară și la activarea proceselor metabolice intracelulare.
  • Totodată, câmpul electromagnetic al organismului viu, interacționează cu câmpurile magnetice de foarte joasă frecvență (very low frequency) ale Pământului și întâmplător cu cele cosmice naturale sau artificiale.
  • Pe interacțiunile câmpului electromagnetic al omului cu câmpurile magnetice din mediul său de viață, se bazează studiile și realizările magnetoterapiei.
    • Câmpul magnetic al Pământului.
  • Pământul este un magnet uriaș care generează un câmp magnetic de inducție de 2 x 10-4T și cu o frecvență de 7,8Hz. Omul după cum am menționat, este adaptat la această intensitate și frecvență a câmpului magnetic terestru.
  • Câmpul magnetic al Terrei ar fi produs și întreținut de mișcarea electronilor fluidelor fierbinți din miezul lichid.
  • Câmpul magnetic al Pământului are două roluri esențiale pentru existența organismelor vii:
  • de menținere al unui echilibru energetic fiziologic a potențialelor de acțiune, realizând o adevărată homeostazie electromagnetică;
  • de “umbrelă de protecție” împotriva variației radiațiilor cosmice (furtuni magnetice, fulgere) sau a celor produse de civilizație (smogul electromagnetic). În lipsa acestei protecții, organismele vii s-ar modifica genetic si în final ar dispărea.
  • Câmpul magnetic al Pământului, scade cu cât ne urcăm mai sus în cosmos, însă în mod compensator un spațiu din ionosferă de 50-60 km se comportă ca o “cutie de rezonanță” care prin undele Schumann, cu o frecvență de 7,83Hz oferă o protecție suplimentară împotriva furtunilor solare sau meteorologice.

 

  • Rolul câmpului magnetic asupra stării de săntăte a omului a fost sugerat și argumentat după cum urmează:
  • forța câmpului magnetic al Pământului a scăzut cu peste 50% in ultimii 500 de ani, având în prezent 0,5 Gauss (0,3 Gauss la Ecuator si 0,7gauss la poli).
  • la acest fenomen se asociază și inversarea geomagnetică a polilor (“teoria inversării rapide a polilor”) care se petrece de asemenea în timp îndelungat. Când polii se inversează, intensitatea câmpului magnetic scade, suprafața planetei fiind mai expusă la radiații.
  • dormitul cu capul spre nord sugerat încă de vechii indieni apare justificat de faptul că creierul având cel mai puternic câmp magnetic, facilitează trecerea câmpului magnetic al Pământului prin corpul omenesc.
  • micșorarea câmpului magnetic la cosmonauți, a produs îmbolnăvirea acestora. Tabloul morbid era dominat de: cefalee, somnolență, amnezie, depresie, irascibilitate sau chiar accidente cerebrale, disfuncții ale aparatelor respirator sau circulator (creșterea tensiunii arteriale sau chiar accidente cardiace), ale glandelor endocrine (hipocalcemie, osteoporoză) și câștig în greutate.
  • germenii microbieni au fost omorâți iar plantele și animalele de experiență s-au îmbolnăvit și au murit în lipsa câmpului magnetic terestru.
  • K. Nikagawa (Tokyo) în 1976 a publicat un studiu pe 11.648 pacienți supuși diferitelor dispozitive magnetice, pe baza căruia a descris “sindromul absenței câmpului magnetic”. Acesta este caracterizat prin: cefalee, dureri la nivelul coloanei vertebrale, anchiloza articulațiilor și mușchiilor, semne de fibromialgie, insomnii și oboseală generalizată.
  • Furtunile geomagnetice, sunt provocate de norii de particule (CME-coronar mass ejections), aruncați în spațiu de exploziile solare, care ating Pământul în 2-3 zile. Norii sunt compuși din gaze ionizate, plasmă și particule marcate electric. Au un câmp magnetic propriu ce interactionează cu cel al Pământului, provocând “furtunile geomagnetice”. Acestea perturbă propagarea undelor electromagnetice din toată gama de frecvență producând pagube importante.
  • “Smogul electromagnetic” reprezintă totalitatea undelor generate de

dispozitive electronice, ocupaționale sau ambientale, cu fir sau fără fir (telefoane, telefoane celulare, aparate de aer condiționat, transformatoare, antene de telefonie mobilă, aparate electrocasnice, liniile electrice ale troleibuzelor, tramvaielor, relee radio, de televiziune etc.). Acestea pot provoca dezechilibre mentale, fizice sau emoționale. Instituții specializate (ICNIRP) și organizații nonguvernamentale în baza unor standarde, controlează periodic nivelul radiațiilor emise.

 

  1. Efectele benefice ale terapiei magnetice pulsatile asupra organismului uman.
  • Cercetări, încă în curs, nu numai că au reușit să identifice aspectele menționate de „deconectare”, a ființei umane de la binefacerile câmpului magnetic al Pământului; ci au reușit să ofere și modalități de „reconectare” la aceste efecte prin intermediul unei întregi game de aparate. În prezent domină aparatele de magnetoterapie pulsatilă.
  • Au fost descrise 6 grupe de bază de efecte benefice curative ale magnetoterapiei: îndepărtarea durerii (efect analgetic), miorelaxare (îndepărtarea spasmului), antiedematos (contra edemelor), vasodilatator (lărgirea vaselor de sânge), detoxifiant (accelerarea metabolismului) și efect antireumatic, antiinflamator, regenerator și de vindecare.
  • Efectul analgetic. Prin inducția magnetică se produce un curent electric în fibrele nervoase care împiedică impulsurile dureroase de la sursa de durere să treacă prin măduva spinării la centrii cerebrali; astfel controlându-se durerea. La efectul analgetic concură și alte mecanisme ca: creșterea producției de endorfine, suprimarea inflamației și a edemelor cât și relaxarea musculară.

       Stimularea producerii de endorfine și reglarea fluxului ionilor de calciu prin membrana celulară, contribuie la dilatarea vaselor și la efectul analgetic.

       Efectul analgetic, este însoțit și de somnolență și de lipsa durerilor.

Este activată de asemenea lactat dehidrogenaza, care degradează acidul lactic din mușchi, acesta iritând terminațiile nervoase.

  • Efectul miorelaxant. Terapia magnetică îndepărtează metaboliții acizi (ex. acidul lactic), cu atenuarea iritației nervilor și a mușchilor afectați de inflamația cronică. Contractura musculară este îndepărtată (la sportivi), sau la cei care suferă de dureri de coloană etc.
  • Efectul antiedematos. Terapia magnetică produce absorbția edemelor, reducând astfel inflamația și durerea.
  • Efectul vasodilatator. Terapia magnetică produce polarizarea hematiilor care se redispersează consecutiv crescând capacitatea de oxigenare. Acest fenomen produce și relaxarea mușchilor arteriali (vasodilatație), care ajută astfel la oxigenarea sângelui cât și la creșterea nutriției țesuturilor și de asemenea și la eliminarea toxinelor.

       Eritrocitele sunt astfel făcute mai „plastice”, depășind „obstacolele” apărute prin îmbolnăvire iar riscul de embolie este evitat.

În cursul terapiei magnetice, sistemul nervos parasimpatic este activat și calciul expulzat dilatând astfel mușchii capilarelor și realizând o vasodilatație sistemică.

       Toate aceste procese îmbunătățesc funcțiile inimii, vaselor cât și presiunea arterială. Este combătută astfel boala coronariană și ischemia arterelor extremităților, ulcerele varicoase și alte disfuncții circulatorii. Este ameliorată și circulația în piele și mușchi.

  • Efectul detoxifiant. Câmpul magnetic pulsatil străbate fiecare celulă inducând curent electric. Potențialul de membrană celulară se schimbă, cu afectarea permeabilității membranei, stimularea circulației sângelui, a oxigenării și nutriției. Rezultă o mai bună eliminare a metaboliților, procese care stimulează procesele de vindecare și recuperare (ex. la nivelul ficatului, mușchilor, membrelor, etc.).
  • Efectul de regenerare, antiinflamator și antireumatic. Unele dovezi, arată că terapia magnetică activează lanțul ATP / GMP în favoarea ATP-ului care este principalul motor energetic celular. Acesta activează procesele de vindecare la nivelul oaselor, fracturilor, artrozelor sau endoprotezelor. Crește nivelul proteoglicanilor (cu 22%) și astfel regenerarea/ vindecarea coxartrozelor. Procesul este valabil și la țesuturile moi în caz de boli reumatice sau infecțioase (sinuzite, osteomielite).
  • Indicațiile terapeutice ale magnetoterapiei pulsatile. Indicațiile terapeutice ale magnetoterapiei pulsatile, acoperă o gamă largă de afecțiuni, sindroame sau stări disfuncționale, dintre care menționăm pe cele mai comune.
  • Afecțiuni acute și cronice osteoarticulare: spondiloze, coxartroze, gonartroze, artrite scapulohumerale, epicondilite, sciatică, hernie de disc, tendinită, miozite, osteoporoze, accidente de sport (tenis), consolidare fracturi, endoproteze de sold, poliartrita cronică reumatoidă, boala Bechterew, sindrom Südek, meteorosensibilitate.
  • Afecțiuni ale sistemului nervos. Stări după accidente vasculare cerebrale, scleroză multiplă, stări de stres, anxietate, insomnii, sindrom de oboseală cronică, tinitus, migrene, leziuni ale nervilor periferici.
  • Afecțiuni acute și cronice cardiovasculare. Stări după accidente cardiace, boli arteriale ocluzive periferice, edeme, tromboembolii, stări de decubit, gangrene.
  • Stări imunodeprimante, postinfecțioase, postagresive, după eforturi fizice epuizante, stări alergice.
  • Boli ale aparatului respirator. Sinuzită cronică, bronșită cronică, astm bronsic.
  • Boli ale aparatului digestiv. Gastrite, colecistice cronice, dischinezii gastrointestinale.
  • Boli ale aparatului urogenital. Cistite, tulburări menstruale, adenom de prostată, incontinență urinară.
  • Boli de nutriție și metabolism, obezitate, diabet tip 2.
  1. Contraindicațiile magnetoterapiei: pacemaker sau orice implant electronic. Stentul coronarian nu constituie contraindicație. Pompa de insulină. Sarcină. Epilepsie. Infecții febrile. Hiperactivitate hormonală (ex. hipertiroidie).

 

  1. Măsuri de optimizare a magnetoterapiei
  • Aport corespunzător de lichide, mișcare în aer liber, alimentație echilibrată, evitare stres.
  • Asociere cu alte măsuri terapeutice complementare sau alopate, vor fi decise de medicul curant. Între acestea reținem: laserterapia, fitoterapia, homeopatia sau acupunctura.
  1. Concluzii.

         Magnetoterapia, utilizată curent de peste 100 de ani, este o metodă alternativă/complementară, neinvazivă, fără efecte adverse, simplă, eficace și ieftină; tot mai mult agreată de pacienți și medici.

 

Prof.Cons.Dr. M Chiorean

        

 

                                        

 

 

 
 
Acupunctura urechii sau terapia auriculară



Acupunctura este o metodă de tratament cu o vechime de peste 5000 de ani. Este o tehnică medicală chineză tradiţională de deblocare a Qi-ului prin inserţia de ace foarte fine în anumite puncte de pe corp pentru a echilibra forţele antagoniste jin şi yang.  Qi-ul este o energie care se presupune că trece prin toate corpurile urmând 14 căi principale numite meridiane. Când jin şi yang sunt în armonie Qi-ul curge liber prin corp iar persoana este sănătoasă. Când se declanşează un dezechilibru energetic, datorită unor factori endo- şi / sau exogeni persoana se îmbolnăveşte. Acest dezechilibru poate fi provocat de un exces de energie, care va fi dispersată către alte zone ale corpului iar meridianele blocate vor fi redeschise prin redirecţionarea de energie către acestea. Prin şedinţele de acupunctură se urmăreşte deci restabilirea echilibrului energetic al corpului.
Medicina chineză tradiţională a identificat aproximativ 500 puncte specifice în care se pot insera ace fine, puncte ce corespund anumitor organe din corp. Procedura nu este dureroasă, iar acele sunt lăsate de la câteva minute până la o oră.
O variantă a acupuncturii tradiţionale este reprezentată de acupunctura urechii sau terapia auriculară. Această metodă de diagnosticare şi tratament se bazează pe concepţia că urechea este harta organelor din corp. Dezvoltarea rapidă a acupuncturii auriculare, în Europa, se datorează neurologului francez dr. Paul NOGIER, care este numit şi “tatăl acupuncturii auriculare”. El a observat că aşezarea punctelor (zonelor) din ureche nu este deloc întâmplătoare, ba chiar corespunde părţilor corpului  unui făt în uter, aşezat cu capul în jos.
De terapie auriculară vorbim în cazul în care pentru tratament folosim un stimulator numit Stim Flex. Acesta este un aparat de identificare a punctelor active şi de tratament prin electrostimulare. Este un procedeu mult mai comod pentru pacient, mai ales în cazul sensibilităţii la ace.
În acupunctura auriculară pe lângă ace foarte fine de unică folosinţă se folosesc şi aşa numitele ace permanente şi biluţe cu plante medicinale, care  pot rămâne în ureche până la 10 zile şi pot fi îndepărtate de pacient.
Diagnosticare - “Arată-mi urechea şi îţi spun de ce suferi” – nouă ni se pare ciudată acestă afirmaţie, însă cei din orientul îndepărtat pun mare accent pe deformările (aspect, culoare, pată, băşică, mlaştină,etc.) apărute pe zonele bine definite ale urechii. Aceste deformări arată afecţiuni ale organului sau părţii coprului corespunzător zonei. În cazul unor afecţiuni, pe lângă aceste deformaţiuni, zonele devin sensibile la apăsare sau chiar dureroase, iar tensiunea în punctul – zona respectivă scade comparativ cu zona din împrejur.
Tratament –acupunctura auriculară poate fi aplicată în următoarele cazuri: dependenţe (drog, alcool, tutun), dureri reumatice, alergii, reducerea greutăţii corporale, migrenă, probleme menstruale, bronşită, febră, depresii, nelinişte, anxietate, labilitatea sistemului nervos vegetativ, hiperactivitate în special la copii.
Vă amintesc două afecţiuni foarte des întâlnite şi efectele benefice ale acupuncturii auriculare în aceste cazuri:
Pentru dependenţe (drog, alcool, tutun) , în special pentru dependenţa de droguri s-a dezvoltat un protocol de detoxifiere numit NADA (numele asociaţiei fondatoare National Acupuncture Detoxification Association). Acest protocol prevede aplicarea a 5 ace de unică folosinţă in 5 puncte din ureche timp de 40 minute – o oră, timp în care pacientul se relaxează într-un ambient plăcut.
Stimularea anumitor acupuncte de pe ureche are un efect puternic în reducerea greutăţii corporale. Efecte: suprimă apetitul, diuretic, relaxant, detoxifiant,  activează metabolismul şi scade dorinţa de mâncare.
Noţiuni similare legate de o parte a corpului care este considerată a reprezenta o hartă a organelor sunt folosite în iridologie- irisul este harta corpului, şi reflexologie- talpa piciorului este harta corpului.
 
Gombos Andrea

Gombos Andrea, auriculo-terapeut (NADA)
 
 
AZ AGYHALÁL: MEGÁLLAPITÁS HÁROM FÁZISBAN
 
 
 
Az agyhalál esetében a kizáró körülményeket kell tisztázni. Az agyhalál nem állapítható meg, ha az alábbiak közül bármelyik kimutatható:
- mérgezés, gyógyszerhatás (narkotikumok, hipnotikumok, drogok stb.), neuromuszkuláris blokád;
- sokk-állapot;
- metabolikus vagy endokrin eredetű kóma;
- lehülés (a vizsgálat idöpontjában mért rectális hőmérséklet 35°C alatt van);
- egyes gyulladásos idegrendszeri betegségek (pl. agytörzsi encephalitis, polyneuritis cranialis).
A második lépés az agyműködés teljes hiányának és visszafordíthatatlan megszünéseknek bizonyítása, ehhez az szükséges, hogy az alább felsorolt klinikai tünetek együttesen fennáljanak:
- Mély eszméletlenség;
- Az alábbi agytörzsi reflexek egyik oldalán sem válthatok ki:
*pupillareflex,
*corneareflex
*III. trigemino-faciális fájdalmi reakció,
*vestibulo-ocularis reflex,
*köhögés reflex a garat, trachea, bronchus ingerlésével.
- Hiányzik a spontán légzés és a légközpont bénulása igazolható apnoe-teszttel.
A harmadik lépés a hiányzó agyműködés irreverzibilitásának  bizonyítása. Ez vagy a kizárolag klinikai tünetek és a kórlefolyás megfigyelésével, vagy a klinikai tünetek mellett kiegészitő műszeres vizsgálatok révén történik.
A hiányzó agyműködés irreverzibilitását a  klinikai tünetek mellett az alábbi műszeres vizsgálati eredmények is bizonyíthatják, a vizsgáló a felsorolt modszerek közül saját belátása szerint választhat:
- ismételt transzkraniális Doppler-vizsgálat;
- Tc 99m HMPAO-val készített perfuziós szcintigram;
- négy ér angiográfia: az angiogrammokon nincs cerebrális érdeklődés.
A spinális autonom reflexek kiválthatósága az agyhalál megállapítását nem zárja ki. Olyan állapotokban, amelyekben a feltételek fennállása vagy  a tünetek nem egyértelműek, újszülötteknél, koraszülötteknél a vizsgálatot – lehetőleg 24 óra elteltével – ismételni kell.
Különös gondosság szükség újszülötteknél és koraszülötteknél, mivel a vizsgálat alapját képező reflextevékenység cask a 28-32. terhességi héten jelenik meg.
Az újabb kutatások a disszociált agyhalál fogalmán belül két állapotot különböztetnek meg:
1. az agykéreg funkciok végleges megszünte. Supratentoriális károsodásoknál a halál a reaktiv kóma, az agytörzsi reflexek hiánya és elsődleges agykárosodásnál a negativ apnoe-teszt 12 orás, másodlagos agykárosodásnál annak 3 napos fenállása esetén megállapítható. Újszülötteknél és gyermekeknél  hosszabb megfigyelési idő, EEG és esetleg egyéb kiegészitő vizsgálatok (perfusios scintigraphia stb.) szükségesek.
2. az agytörzsi funkciók végleges elvesztése. Infratentoriális károsodásoknál a fizikális és funkcionális vizsgálatok nem elégségesek, valamennyi agyi ér direkt angirográfiájával vagy sonográfiájával szükséges bizonyítani az agyi keringés végleges leálltát.
 
 
dr.Hecser L.László, egyetemi-elöadó tanár
Igazságügyi Orvostani Intézet Marosvásárhely igazgató

 

Fogágybetegségek – sajnos a páciensek nem ismerik fel a veszélyt
 
 
.
A fogágy kóros elváltozásainak különböző klinikai megnyilvánulásait foglalja magába e gyűjtőnév. Már gyermekkorban is előfordul a fogágybetegség, idősebb korban fogínysorvadásról beszélünk, amikor már kilazultak a fogak: ekkor a felnőtt embernek a fogágybetegségéről van szó. A témáról  dr. Bocskay Istvánnal, a Marosvásárhelyi Orvosi és Gyógyszerészeti Egyetem nyugdíjas konzultáns professzorával beszélgettünk.
A fogágy a fogaknak bizonyos mértékű rugalmasságát biztosítja. Ha ez nem így lenne, rágás közben összetörne a fog koronája. A fogágybetegségek esetében a kutatók megállapították, hogy mindegyik formának megvan a maga mikroorganizmusa, amelyik okozza. Különösen a gyermek- és az ifjúkorban van egy nagyon jellegzetes baktérium, ami a fogágybetegség elég súlyos formáját okozhatja. Klinikai gyakorlatom során nemegyszer jelentkeztek gyerekek és 15-17 éves ifjak meglazult fogakkal. A betegségre antibiotikumos kezelést alkalmaznak.
Hogyan előzhető meg a fogágybetegség kialakulása? Mire kell odafigyelni már gyerekkorban?
Sajnos a páciensek nem ismerik fel a veszélyt. Amikor a fogak tisztogatása során a fogíny kissé vérzik, sok esetben a páciens, ahelyett, hogy felkeresné a szakembert, abbahagyja a fogmosást, mert megijed. Elhanyagolja a szájhigiénét és így a mikroorganizmusok elszaporodnak, mélyebbre hatolnak és megtámadják azokat a rostokat, amelyek végül már nem tudják megtartani a fogakat. Fontos a vérzékenység okának kiderítése, mert a kezdeti stádiumban lehet segíteni. A kórformának megfelelő kezelésmódok egészen a sebészeti beavatkozásig mennek. A fogágybetegségekben az elvesztett csontot is tudjuk pótolni, csontképző gyógyszerekkel, illetve saját csont felhasználásával, beültetésével. Ilyen beavatkozást Marosvásárhelyen is végeznek a szájsebész kollégák.
Lehetnek-e káros következményei az egészségre a kezeletlen fogágybetegségeknek?
Szakemberek szerint például azok a várandós nők, akiknek súlyos fogágybetegségük van, veszélyeztetettek. Statisztikailag bizonyított, hogy esetükben fennáll a koraszülés veszélye. Tehát nemcsak olyan egyszerű kérdésről van szó, hogy kilazult a fog és majd tesznek másikat a fogorvosok, hanem az egész szervezetet érintheti a dolog.
A reklámokban paradontózis elleni fogkrémeket ajánlanak. Érdemes-e ezeket használni?
Saját klinikai tapasztalatomból állítom, hogy vannak speciális fogkrémek, amelyeket érdemes használni, mert segítenek a fogágybetegség kezelésében, a megelőzésben.
 
 
Antalfi Imola
Programul de transplant din Centrul de Chirurgie Generală şi Transplant Hepatic Fundeni
 
 
 
 
Începând cu 21 iunie 1997 când s-a efectuat primul transplant de ficat din România şi până în prezent, în Centrul de Chirurgie Generală şi Transplant Hepatic Fundeni s-au efectuat 200 de transplanturi hepatice. Programul a cunoscut un curs permanent ascendent. După o perioadă extrem de grea a începutului  1997-2000 (primele patru operaţii efectuate nu au fost urmate de supravieţuirea bolnavilor) pe 15 aprilie 2000 a fost efectuată prima operaţie cu supravieţuire a pacientului. Dl. Penea Gheorghe, transplantat în acea zi, supravieţuieşte şi în prezent si se află într-o condiţie foarte bună. Între 2000 şi 2006 numărul de operaţii  a fost relativ redus, datorită dificultăţilor materiale şi, mai ales, numărului mic de donatori.
Aceasta în condiţiile în care, atunci când au existat donatori, s-au efectuat şi patru operaţii de transplant într-o singură zi (în anul 2001).
Abia în 2006 s-au făcut 20 de transplanturi într-un an, iar la sfârşitul anului respectiv programul nostru atingea cifra de 100. În ultimii 3 ani, datorită creşterii semnificative a numărului de donatori, numărul operaţiilor a cunoscut o curbă ascendentă, ajungând la valoarea multora din programele vest-europene: 31 de transplanturi în 2007, 43 în 2008 şi 24 până în această lună a anului 2009. Rezultatele s-au ameliorat şi ele permanent, ajungând în prezent la nivelul celor europene, în ceea ce priveşte supravieţuirea imediată, care este de 90%. Supravieţuirea globală pe întreaga serie de 200 de pacienţi este de 72,5% (145 de transplantaţi hepatic sunt în viaţă).
Datele centrului nostru se găsesc în Registrul European de Transplant de la Paris, precum şi în Registrul Naţional de Transplant,  fiind singurul centru de transplant de organe din România care a furnizat date complete.
Cele mai bune rezultate au fost obţinute în ultimii 3 ani, fiind un fapt cunoscut şi la nivel internaţional că, de la un anumit număr de transplanturi efectuate anual (de regulă peste 30) rezultatele devin semnificativ mai bune.
Începând din anul 2000 mai mulţi membri ai echipei de transplant hepatic (Vlad Braşoveanu, Doina Hrehoreţ, Bogdan Dorobanţu, Emil Matei, Radu Zamfir) au efectuat stagii de pregătire în străinătate în Franţa, Italia, Germania şi Coreea de Sud). În momentul de faţă, în central nostru există mai multe echipe care pot efectua în mod independent operaţia de transplant.
Ceea ce ne propunem în viitorul apropiat este creşterea în continuare a numărului de operaţii, deoarece pe lista de aşteptare se află permanent între 250 şi 300 de bolnavi.
Faptul că cea mai mare parte a bolnavilor transplantaţi s-au reintegrat foarte bine în familie şi în societate (copiii urmează şcoala cu rezultate bune, unii adulţi au terminat facultăţi, si-au dat doctorate, etc.) arată foarte clar valoarea terapeutică a metodei. Ficatul este un organ foarte tolerant imunologic, de aceea, o dată depăşit primul an posttransplant, bolnavii supravieţuiesc de regulă în condiţii foarte bune, având o durată de viaţă comparabilă cu tuturor indivizilor din categoria lor de vârstă.
Bolnavii transplantaţi s-au constituit într-o asociaţie (Asociaţia pacienţilor cu transplant hepatic) condusă de dl. Judecător Mihai Stoian, care realizează o permanentă legătură cu toţi cei transplantaţi şi se străduieşte să le asigure toate condiţiile pentru a duce o viaţă cât mai normală.
În cadrul programului din Institutul Clinic Fundeni s-au efectuat aproape toate procedeele de transplant cunoscute la ora actuală şi anume: transplant cu ficat întreg de la donator decedat (operaţia cea mai frecvent efectuată şi cu cele mai bune rezultate), transplant cu ficat parţial de la adult la copil, transplant cu ficat parţial de la adult la adult, transplant cu ficat împărţit, transplant cu ficat redus, transplant de tip “domino”. Din acest  punct de vedere, programul nostru se prezintă ca unul din cele mai complexe la nivel european.
Ficatul parţial de la adult la copil este utilizat în cazul copiilor sub 2 ani, la care şansa de a găsi un donator decedat de vârsta lor este foarte mică.
Ficatul parţial de la adult la adult este folosit mai ales în cazul bolnavilor cu cancer hepatic, care nu beneficiază, în condiţii normale de un ficat de la donator decedat.
Ficatul împărţit şi ficatul redus au fost utilizate pentru a da o şansă unor copii care nu aveau un părinte care să doneze.
În sfârşit, transplantul “domino” a fost folosit la o pacientă cu hipercolesterolemie familial, căreia i s-a transplantat un ficat normal, dar al cărui ficat a fost transplantat, la rândul lui, unei bolnave cu ciroză şi cancer.
Acest caz extrem de rar  a şi fost publicat în anul 2003 în prestigioasa revistă “Transplantation”, iar în acest an (după mai bine de 7 ani de urmărire clinică) a făcut obiectul unui alt articol publicat în revista “Clinical Transplantation”.
De altfel , experienţa din programul de transplant de la Institutul Clinic Fundeni a făcut obiectul şi altor studii publicate în reviste internaţionale de prestigiu.
Am dezvoltat o permanentă colaborare cu programe de transplant din străinătate, în mod special cu programul de la Spitalul Niguarda din Milano, condus de profesorul Domenico Forti şi cu programul de la Spitalul Universitar din Essen, condus de profesorul Cristoph Broelsch. Această colaborare a servit mai întâi direct bolnavilor, unele operaţii fiind efectuate în comun cu chirurgii şi anesteziştii din aceste centre şi în al doilea rând programului în ansamblu, deoarece a oferit un reper european la care să se raporteze.
În ultimii ani programul nostru a sprijinit dezvoltarea transplantului în Bulgaria (Spitalul Lozenec din Sofia) şi Serbia (Spitalul Universitar din Novisad).
La nivel naţional, Centrul de Chirurgie Generală şi Transplant Hepatic Fundeni este centru metodologic pentru formarea în supraspecializarea de chirurgie hepatică şi transplant hepatic, care până acum a fost absolvită de numeroşi cursanţi din toate centrele universitare. S-au remarcat în special cursanţii din centrele Cluj-Napoca, Iasi şi Târgu-Mureş, care doresc, de altfel, să iniţieze cât de curând programe locale de transplant de ficat. Ne-am arătat întotdeauna disponibilitatea de a colabora cu aceste centre şi de a ajuta la iniţierea unor programe de transplant, acolo unde vor exista condiţiile necesare.
În prezent am aplicat pentru un grant de cercetare cu finanţare europeană care să permită instruirea nu numai a medicilor, dar şi a personalului mediu şi a coordonatorilor de transplant din centrele de la nivelul întregii ţări.
 
 
Prof.Dr. Irinel Popescu
Șeful programului de transplant hepatic
Centrul de Chirurgie Generală și Transplant Hepatic – Institutul Clinic Fundeni