Prevenirea incidentelor provocate de consumul de ciuperci din flora spontană
 
 
 
 
Ciupercile din flora spontană se găsesc din abundenţă în păduri şi pe pajisti, de la sfârşitul primăverii şi până toamna şi este suficient să te scoli dimineaţa devreme şi să porneşti la drum ca să-ţi procuri gratis un aliment gustos şi aromat, ce poate fi chiar şi conservat pentru iarnă.
Este cunoscut însă, faptul că există diferite specii toxice, chiar mortale.Uneori şi cele mai bune pentru consum, pot da  simptome toxice. În acest sens trebuie amintit că ingerarea unor cantităţi prea mari de ciuperci, inclusiv din cele preferate, poate provoca tulburări gastro-intestinale, uneori violente, care din fericire se rezolvă în scurt timp.
Sunt cunoscute cauzele de intoleranţă individuală la ciuperci de câmp: hribi, bureţi etc. care se manifestă ca deranjamente stomacale însoţite de cele mai multe ori de erupţii cutanate pruriginoase asemănatoare urticariei.
Există numeroase specii de ciuperci, care atunci când sunt crude au un oarecare grad de toxicitate, însă după prelucrare termică îşi pierd proprietăţile toxice. Printre ciupercile care trebuie fierte amintim: ghebele, zbârciogii, hribul mistreţului, cenuşăreasa etc.
Precizăm că în anumite condiţii chiar şi ciupercile comestibile pot deveni toxice şi anume:
Când sunt vechi, au aspect alterat, conţin diferiţi compuşi de putrefacţie cum ar fi: acizi, amoniac, fenoli şi derivaţii lor, produşi azotaţi
Când sunt contaminate cu diferite microorganisme, pesticide (insecticide, fungicide, ierbicide), metale grele (ciuperci culese din apropierea autostrăzilor şi parcărilor) sau cu substanţe radioactive.
Când sunt consumate concomitent cu alcoolul (unele ciuperci din genul Coprinus).
Semnele intoxicaţiei diferă în funcţie de tipul de ciuperci consummate şi apar la minim15 minute pâna la 12 ore sau chiar mai mult de la ingestie (zile).
Intoxicaţiile la care simptomele apar în minim 15 minute pâna la maxim 3 ore de la consumul ciupercilor, se manifestă prin scăderea tensiunii arteriale, halucinaţii, tulburări nervoase, salivaţie abundentă, lăcrimare, micşorarea pupilei, dureri abdominale, scăderea pulsului, transpiraţii.
Intoxicaţiile la care simptomele apar după cel puţin 12 ore de la consumul ciupercilor, se manifestă prin: greţuri, vărsături, diaree, tulburări gastrointestinale, icter, hemoragii, tulburări neurologice, encefalopatie, manifestări renale grave, afecţiuni hepatice, hipoglicemie.
În formele severe se instalează insuficienţa hepato-renală, comă cu evoluţie fatală.
În cazul apariţiei unora din aceste semne ale intoxicaţiilor cu ciuperci este necesară prezentarea de urgenţă la unităţile de Primiri Urgenţe din spitale sau la Serviciul de Ambulanţă.
Pentru prevenirea intoxicatţiilor cu ciuperci se recomandă numai consumul ciupercilor de cultură, provenite din unităţi autorizate şi însoţite de certificate de calitate, evitând cumpărarea lor de la culegători amatori. Nu se recomandă culesul ciupercilor din flora spontană (păduri, păşuni etc.)
 
 
 
gombák
DIRECTOR EXECUTIV ADJUNCT
SĂNĂTATE PUBLICĂ
 
Dr. Csiki Iren Zsuzsanna
APA – IZVORUL VIEŢII
 
 
Apa este indispensabilă existenţei umane, având un rol deosebit de important în desfăşurarea tuturor proceselor vitale. Fiecare om depinde de o sursă de apă. Toate  celulele corpului uman conţin apă şi depind de aceasta. Apa influenţează sănătatea populaţiei în mod direct prin calităţile sale biologice, chimice şi fizice sau indirect.
Cantitatea minimă de apă necesară unui adult în 24 de ore este de aproximativ 2,5 litri, din care 1,5 litri îl reprezintă apa ca atare, restul fiind asigurat de apa care intră în compoziţia alimentelor consumate.
Organismul uman pierde în 24 de ore aproximativ 2,5 litri de apă, din care 1,5 litri se elimină pe cale renală, iar restul prin piele, plămâni şi tubul digestiv.
În anumite condiţii, bilanţul hidric poate să fie diferit ( în cazul unor munci fizice intense, climat excesiv de cald, graviditate ş.a.).
Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă pentru nevoile individuale
( exclusiv fiziologice) un consum minim de 5 litri de apă în 24 de ore, cantitatea optimă fiind de 100 litri/zi, din care 40 litri pentru curăţenia corporală.
Dar în afara nevoilor individuale, omul foloseşte apa şi pentru diverse  nevoi colective.Astfel, omul foloseşte apa pentru salubritatea localităţilor (stropitul străzilor, udatul zonelor verzi, ameliorarea microclimatului, înfrumuseţarea localităţii prin fântâni arteziene etc.).
Apa potabilă (bună de băut) este apa care consumată nu are efecte nocive asupra stării de sănătate.
Pentru ca apa să fie potabilă, trebuie să îndeplinească anumite condiţii conform normelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, referitoare la: gustul, mirosul, temperatura, turbiditatea, culoarea, radioactivitatea,  lipsa germenilor patogeni, a resturilor minerale, vegetale, organice, a fragmentelor de insecte şi a altor organisme care vizează calitatea apei, lipsa substanţelor cu acţiune nocivă (arsen, azotaţi, cianuri, crom, mercur, pesticide, plumb etc. )
În cazul utilizării apei nepotabile, există riscuri de îmbolnăvire cum ar fi: holera, febra tifoidă, dizenteria, leptospiroza, tuberculoza,  boala diareică, hepatita virală, poliomielita, conjunctivita de bazin, lambliaza, amibiaza, trichomoniaza, ş.a.
În cazul depăşirii limitei maxime admise pentru unele substanţe, pot să apară intoxicaţii cu nitraţi, plumb, mercur, cadmiu, arsen, pesticide, ş.a.
Apa are rol important în prevenirea unor boli cum ar fi: guşa endemică, bolile cardio-vasculare şi caria dentară.
Pentru protejarea sănătăţii, a vieţii, apa potabilă trebuie să fie conformă unor norme strict stabilite de Ministerul Sănătăţii în acord cu directivele europene.
Apa de la reţea, fântâni şi izvoare publice este controlată, conform legislaţiei în vigoare. În cazul în care calitatea apei din fântâni şi izvoare publice este necorespunzătoare se afişează la loc vizibil „Apă nepotabilă”.
 
Csiki Irén
DIRECTOR EXECUTIV ADJUNCT
SĂNĂTATE PUBLICĂ
Dr. Csiki Iren Zsuzsanna
RECOMANDĂRI  PENTRU  PREVENIREA  APARIŢIEI  DE  ÎMBOLNĂVIRI  ÎN  RÂNDUL COPIILOR  ÎN  PERIOADA  CANICULARĂ
 
 
Pentru sugari şi copiii mici:
 
-  realizarea unui ambient cât mai normal, ferit de căldură, umiditate excesivă şi       curenţi de aer
-  regimul şi sistemul de alimentaţie avut până în acel moment nu trebuie modificat             prin  introducerea de alimente noi în această perioadă
-  realizarea unei hidratări corespunzătoare, iar pentru sugari mama va alăpta ori de   câte ori sugarul solicită acest lucru
-  mamele care alăptează trebuie să se hidrateze corespunzător cu apă plată, ceai     slab îndulcit şi sucuri naturale de fructe. Să evite consumul de cafea şi alcool, menţinerea unei igiene generale riguroase , inclusiv a sânilor
-  copilul va fi îmbrăcat lejer, comod, scutecele să fie curate şi uscate pentru a evita    iritaţia pielii copilului. În acest sens copilul va fi înbăiat obligatoriu seara la culcare, iar în restul timpului i se va face toaleta locală ori de câte ori este nevoie
- plimbarea copilului să se realizeze în afara perioadelor caniculare din zi,   obligatoriu cu   o pălărioară sau căciuliţă pe cap
-  consumarea obigatorie de  apă plată sau  ceai slab îndulcit
-  consumarea de  fructe proaspete şi bine spălate
-  copiilor preşcolari li se vor face duşuri cu apă la temperatura camerei
 
Pentru copiii aflaţi în tabere:
 
se vor asigura condiţii corespunzătoare de cazare
alimentele trebuie să respecte normele de igienă şi să fie proaspete
se va avea grijă de hidratearea corespunzătoare a copiilor
copiii vor fi supravegheaţi, locul de joacă va fi amplasat la umbră, având capul protejat de pălăriuţe
scăldatul se va efectua sub absoluta supraveghere a însoţitorului
 
 
 
RECOMANDĂRI  PENTRU  PERSOANELE  VÂRSTNICE  ŞI  CU AFECŢIUNI  CRONICE
 
 
 
crearea unui ambient care să nu solicite capacitatea de adaptare a organismului
hidratare corespunzătoare cu apă plată, ceai slab îndulcit, sucuri naturale de fructe
în alimentaţie vor predomina legumele şi fructele proaspete
consumarea numai a alimentelor proaspete din magazine care dispun de instalaţii
frigorifice funcţionale de păstrare a alimentelor
interzicerea consumului de alcool şi cafea
evitarea circulaţiei în perioadele de vârf ale caniculei, sau numai dacă este absolut necesar
se va folosi îmbrăcăminte uşoară precum şi pălărie de protecţie
persoanele suferinde de anumite afecţiuni îşi vor continua tratamentul conform
indicaţiilor medicului. Este bine ca în aceste perioade, persoanele cu afecţiuni cronice, cardiovasculare, hepatice, renale, pulmonare, de circulaţie, mentale sau cu hipertensiune să consulte medicul în timp util în vederea adaptării schemei terapeutice la condiţiile existente
-    menţinerea cu rigurozitate a igienei  personale, efectuarea a câte 3 - 4 duşuri pe zi
 
 
 
 
Direcția de Sănătate Publică Mureș
Director coordonator
Dr. Vasile Adrian Mureşan
 
 
Atenţie la căpuşe
 
 
În fiecare vară ne dorim să petrecem cât mai mult timp în aer liber, să ne plimbăm în pădure, dar trebuie să fim atenţi la diferite insecte, cum ar fi căpuşele. Căpuşele sunt paraziţi hematofagi (se hrănesc cu sângele gazdelor) şi populează o singură gazdă timp de câteva zile, dacă nu sunt îndepărtate. Cele mai multe cazuri apar primăvara şi vara (până târziu, spre toamnă). Muşcăturile lor sunt indolore (de aceea prezenţa lor nu este simţită de către gazdă). Unele căpuşe sunt purtătoare de infecţii, iar muşcătura  lor poate transmite boli precum Boala Lyme.
Boala Lyme (Borrelioza Lyme) este o afecţiune produsă de o spirochetă Borrellia burgdorferi, ce evoluează în trei stadii:
-         primul caracterizat de apariţia unor pete roşii care migrează la nivelul pielii
-         stadiul doi se caracterizează prin diseminare hematogenă, cu manifestări la nivelul pielii, la nivel neurologic, cardiovascular sau articular
-         stadiul trei cu manifestări ale pielii, neurologice şi articulare.
Boala Lyme se poate manifesta astfel: meningite, encefalite, mielite, nevrite optice, paralizii faciale, polineuropatii, miocardite, artrite, osteomielite, atrofii optice, naşteri premature  şi decese neonatale.
Există persoane care dezvoltă reacţii alergice la căpuşe. Intensitatea lor variază: poate fi moderată, cu doar câteva semne şi simptome prezente, sau poate fi gravă (în cazuri rare, însă) evoluând chiar şi cu şoc anafilactic. Majoritatea afecţiunilor pe care căpuşele le pot determina în organismul uman au ca principale semne şi simptome manifestări asemănătoare gripei: febră, cefalee, greaţă, vomă, mialgii. Simptomele pot debuta încă din prima zi de la muşcatură până la 3 săptămâni. Uneori, simptomele sunt însoţite de apariţia unor pete.
Măsuri de protecţie împotriva căpuşelor:
la plimbările în pădure sau cu iarbă înaltă, este preferabil să purtaţi pantofi, pantaloni lungi, şosete, bluze cu mâneci lungi, pălării, toate de culoare deschisă. Încercaţi să mergeţi mai mult pe poteci, evitând trecerea prin tufe şi iarbă înaltă. După plimbarea în pădure sau în parc, inspectaţi-vă cu atenţie corpul, în special braţele, genunchii şi urechile.
dacă găsiţi o căpuşă îndepărtaţi-o prinzând uşor cu o pensetă cu vârful bont fără cioc, cât mai aproape de zona capului sau gurii căpuşei. Căpuşele nu se zdrobesc, răsucesc, smulg, storc şi nu se manipulează cu mâna neprotejată. Spălaţi cu apă şi săpun, dezinfectaţi zona muşcată cu alcool 70% şi aplicaţi un unguent cu antibiotic cu spectrul larg.
căpuşele odată îndepărtate este bine să fie îngropate, arse sau aruncate în toaletă.
consultaţi un medic în cel mai scurt timp posibil dacă aveţi următoarele simptome: oboseală continuă, dureri de cap sau pete roşii care se măresc.
nu folosiţi niciodată ţigări sau diverse corpuri uleioase pentru îndepărtarea căpuşelor.
preventiv se pot folosi şprayuri speciale pentru insecte care se găsesc în farmacii.
 
DIRECTOR  EXECUTIV
SĂNĂTATE PUBLICĂ
Dr.Vasile Adrian Mureşan