Premieră istorică: Himere om-maimuță

În mitologia greacă, Himera este un monstru cu cap de leu, corp de țap, o coadă terminată cu un cap de șarpe și care scoate foc pe gură. Termenul este folosit și în genetică: un organism în care se amestecă cel puțin două feluri de ADN (cunoscându-se chiar și cazuri de himere umane). Există însă și o folosire mult mai familiară a cuvântului „himeră”: fabulațiile sau ideile fantastice care se tot plimbă, vrem nu vrem, prin imaginația noastră. Numai că acum imaginația poate deveni realitate…

Se consideră printre cercetători că la un moment dat vom ajunge să recurgem la animale ca să putem dezvolta organe pentru transplant, perfect compatibile genetic. Cum se procedează? Se iau celule de om (de la un adult) și se reprogramează până la stadiul de celule stem. Din ele se pot apoi obține orice tip de celule este nevoie. Iar acestea sunt introduse și „crescute” în embrionul unei alte specii. Așa ajungem la himere. Crearea himerelor om-maimuță (HOM), în particular, a reaprins, evident, o mare dezbatere etică, și aceasta în ciuda scopului anunțat al cercetărilor: o modalitate de a studia atât noi tehnici de asigurare a organelor necesare pentru transplant cât și marea problemă a rejecției organului transplantat, precum și noi căi de tratament în tulburări neurologice și psihiatrice la om. Acestea ar urma să fie studiate pe organisme „fabricate”, care să posede organe (rinichi, ficat) făcute doar din celule umane – folosibile deci într-un final ca furnizori de organe pentru transplant. (Procedura tehnică folosită este injectarea de celule stem embrionare umane în embrioni în vârstă de o zi ai unei alte specii). Și totul în ideea (speranța!) că celulele umane se vor dezvolta împreună cu embrionul, integrându-se în el!
„Aventura” primei HOM a început de fapt în lunile martie-aprilie, cu modificarea legilor din Japonia pentru a permite cercetări privind crearea HOM prin implantarea de celule stem în organisme aflate în stadii incipiente de dezvoltare.
Primul articol apare nu într-o revistă științifică, ci în rubrica de știință a unui important cotidian spaniol, El Pais. Într-un laborator din China (pentru a evita complicațiile legale!), echipa IB – Institutul Salk, Dr. Estrella Nuñez (EN), Vicerector de Cercetare, U. Murcia), injectează celule umane în embrioni de maimuță și creează himere maimuță cu celule de om, embrionii urmând a fi însă eliminați înainte de a împlini 14 zile. Scopul declarat: viitorul transplantului de organe. Sunt multe întrebări care s-au pus, de ex. despre riscul experimentelor cu himere de a forma neuroni umani în creierul animalelor. (Unii vorbesc despre o viitoare… „planetă a maimuțelor”). Eu prefer să vă ofer însă, fără alte explicații, câteva comentarii, lăsându-vă pe Dvs.să judecați.
EN: “Ceea ce ne dorim este să progresăm în beneficiul persoanelor care au o infirmitate… Știința nu este ceva pe care să-l poți închide în spatele unor uși. Căile științei te pot duce în direcții la care nu te-ai fi gândit niciodată. Este posibil să nu ajungem să obținem organe pentru transplanturi, dar dacă nu am trece prin asemenea lucruri nu ar exista progrese în știință”.
Angel Raya, director, Centrul de Medicină Regenerativă, Barcelona (care este sceptic față de posibilitatea de a transforma animalele în incubatoare de organe pentru transplant): „Ce se întâmplă dacă celulele mamă scapă și formează neuroni umani în creierul animalului? Va avea conștiență? Și ce se întâmplă dacă aceste celule pluripotente generează spermatozoizi?”
Alejandro De Los Angeles (DLA), Dept. Psihiatrie, , U. Yale este de părere că este probabil că HOM au fost dezvoltate pentru a afla cum s-ar putea crește proporția de celule umane în asemenea organisme: „… Am putea afla ce tipuri de celule stem ar trebui folosite”.
Etica? Prof. Robin Lovell-Badge (L-B), biolog, studiul dezvoltării, Inst. Francis Crick, Londra: „Nu cred că trebuie să ne preocupăm pentru că nu mergem până la a ajunge la un sistem nervos sau la a-l dezvolta în vreun fel – e vorba efectiv doar de un balon de celule”. Dar tot el adaugă că dacă s-ar permite continuarea dezvoltării, atunci ar putea apărea probleme: „Cum să restrângi contribuția celulelor umane numai la organul pe care vrei să-l obții? … Dacă este un pancreas sau o inimă, sau un rinichi, atunci, dacă reușești, este foarte bine. Dar dacă permiți (dezvoltarea) acestor animale până la naștere, dacă ai de-a face cu o contribuție importantă a celulelor umane la sistemul nervos central, atunci evident că ai o problemă.”
O posibilă linie de cercetare este să poți modifica genetic un embrion de maimuță și apoi să-l injectezi cu celule umane astfel ca o anumită parte a creierului, hipocampus-ul de ex., să ajungă să fie compus exclusiv din celule umane. (Așa cum a procedat chiar IB și echipa lui, crescând un pancreas de șobolan în interiorul unui șoarece). Dar, tot L-B atrage atenția: „Dacă ai ajuns să schimbi hipocampusul, nu înseamnă (automat) că avem un creier uman funcțional… S-ar putea să avem un o memorie ușor îmbunătățită … sau ușor diferită… dar nu vom avea un cortex uman, ceea ce ne face oameni.” Și așa se ajunge direct în arena marilor bătălii etice – teama că celulele umane care ajung în creierul maimuțelor să ducă la nașterea unor creaturi quasi-umane, deși cercetătorii au anunțat că sunt capabili să prevină aceste celule să ajungă în zona cerebrală sau în organele sexuale…
Oricum mai este drum lung până la o gestație completă a unei HOM! DLA: „Distanța evoluționară om-maimuță acoperă 30-40 milioane de ani … mai mult decât cei 10 milioane dintre șoareci și șobolani iar eficiența realizării himerelor șoarece-șobolan este oricum destul de mică.”
Cercetările de acest tip sunt extrem de scumpe. Perioada chineză a lui IB a însemnat „multe sute de mii de Euro, parțial asigurate de U. Catolică Murcia” (EN). Ce va urma? L-B spune că posibilitatea realizării de HOM pentru studierea Sistemului Nervos Central să fie în final aprobată, dar nu foarte curând: „…Sunt sigur că nici o propunere care să ducă direct la nașterea unei HOM vii nu va fi aprobată în UK și probabil nici în Japonia”. Dar, deși s-a făcut apel pentru impunerea unui moratoriu global privind editarea genetică a embrionilor, lista opțiunilor, cum să spunem, rămâne deschisă. Și totul, nu-i așa pentru „sănătatea care contează” …

Prof. Dr. Andrei Dorobanțu, fizician

Add Comment

Required fields are marked *. Your email address will not be published.