Adaptări și neadaptări psihologice în era digitală

Ne aflăm într-o lume împărțită într-o su-medenie de feluri, în care criteriile de împărțire, la rândul lor, aglomerează până la haos încercările de definire și sistematizare. Se spune, probabil într-un chip hiperbolic, că, începând cu anul 2000, în fiecare zi apar mai multe informații decât cele adunate până atunci, la cumpăna dintre milenii. Și tot potopul informațional este pus în legătură cu era în care trăim: era digitală. Tehnologia dispozitivelor electronice a ajuns să interconecteze întreaga omenire, sfidând parcă timpul și spațiul, concomitent cu ajustarea, tot mai evidentă, a comportamentului uman la noile instrumente de comunicare. Omul și-a anexat ca un fel de organ artificial mobilul telefonic, de la cele mai simple prototipuri până la cele mai deștepte produse Apple. Comunicarea prin internet a devenit o bagatelă, iar lumea virtuală creată de rețelele globale și locale de calculatoare s-a contrapus lumii fizice și reale. Diferența dintre cele două lumi nu o contestă nimeni, dar indivizilor deveniți dependenți de conectări tot mai lungi la internet le este, sensibil, mai dificil să ia seama prompt și fără regrete de realitatea de zi cu zi, atunci când trebuie să se decupleze de la rețeaua informatică. Prin urmare, când trebuie să se întoarcă la o realitate aparent banală, nereactivă la atingerea tastelor sau afișajelor cu cristale lichide. Nu e ceva nou în istoria omenirii. Tiparul, undele radio, filmul și televiziunea, odată descoperite, i-au izolat, dar i-au și deplasat imaginar pe oameni, pe perioade controlabile de timp, din lumea imediată, țintuindu-i în fața cărților, ziarelor, aparatelor de recepție, în sălile de cinematograf sau în ambientul locuinței lor, captați de micul ecran al televizoarelor. Ca urmare a apariției tehnologiilor informaționale, s-au format și au devenit necesare noi abilități în folosirea acestora. În același timp, pe fondul rețelelor sociale, s-a deschis pentru utilizatorii noilor aplicații perspectiva unei solidarități, în expansiune, cu persoane altădată inabordabile, din diferite colțuri ale lumii. În schimb, s-au restrâns orele petrecute cu familia și în anturajul social apropiat. De asemenea, îndeosebi pentru generațiile tinere, mediul digital a influențat, până la redeterminare, stilul de viață, însușirea competențelor profesionale și a subminat un anume mod, mai vechi, de procesare cauzal-liniară a informației. Acest mod de procesare tradițional, specific generațiilor mai vârstnice, a fost și este încă tributar citirii și receptării informației înșiruite pe texte tipărite. Se vorbește de un pragmatism mai adecvat luării deciziilor la cei născuți după anii ’80 – ’90, aparținând așa-ziselor generații Net sau Google. În rândul acestor generații se constată însă o diviziune socială atât dintr-un punct de vedere educațional, cât și al însușirii deprinderilor în comunicația digitală. În funcție de statutul economic și de locul unde domiciliază, tinerii sunt mai favorizați sau mai defavorizați să acceadă la deschiderea de tip democratic a unei societăți informatizate. În era digitală, în care am pășit deja, asistăm nu numai la schimbări comportamentale și la variante noi ale unui stil de viață, din partea utilizatorilor de tehnologii informaționale, ci și la perturbări, de o natură aparte, asupra echilibrului psihic al unor persoane vulnerabile. Abaterile de la normalitate apar în cadrul unei patologii atribuite excesului și diferitelor forme de stres negativ numit și distres. Un exces patologic este însăși dependența de internet, descrisă și încadrată medical în cadrul tulburărilor psihice de tip adictiv. Tulburările de atenție și memorie caracterizate prin scăderea capacității de concentrare și de fixare a informațiilor apar la adolescenții și tinerii care se bazează, în timpul studiilor, pe dispozitivele electronice și pe faptul că nu e nevoie să memorezi cunoștințe, odată ce totul se poate găsi, mai ușor, pe internet. Perioadele lungi afectate activităților pe computer sau scrierii de SMS-uri contribuie la distragerea oamenilor din cotidian și la superficializarea relațiilor interumane, la o sărăcire afectivă. Se mai descrie tehno-stresul când un utilizator este deconectat pe neașteptate de la dispozitivele sale digitale. O formă neîncadrabilă încă în sistematica tulburărilor psihice, de negăsit printre diagnosticele medicale, este o tulburare de deficit cognitiv marcat, survenită chiar și la tineri, denumită sugestiv „demență digitală”. Deficitul cognitiv în astfel de cazuri poate fi asemănător cu cel apărut după traumatisme cerebrale, ca o consecință a utilizării exagerate a tehnologiei digitale. Tulburarea constă în pierderea unor repere existențiale, în haosul instalat în ritmul biologic al persoanei afectate, și în imposibilitatea de a iniția diferite acțiuni și de a le duce, cu folos, la bun sfârșit.
De unde concluzia, că oricărei tehnologii noi, indi-ferent de progresul pe care îl promovează, nu trebuie să-i lipsească măsura bunului simț.

Dr. Mihai Ardelean – Medic Primar Psihiatru
Centrul de Sanatate Mintala Tg.-Mures

Add Comment

Required fields are marked *. Your email address will not be published.