Artele Marţiale – Sport?

Adevăruri despre un Campionat Mondial

Motto: Adevăraţii sportivi întotdeauna ştiu, că nu ar fi ajuns în vârf fără antrenorul lor.

De data asta să încep cu oştire: Sportivii Clubului Sportiv Mureşul şi C.S. Maforce din Tg. Mureş au câştigat la Campionatul Mondial de Kempo organizat în Bucureşti în perioada 26-31 octombrie 2009  patru titluri de Campioni Mondiali, dar şi trei titluri de vicecampioni mondiali şi patru medalii de bronz. În total au fost obţinute 11 medalii, la un campionat mondial unde au participat 40 de ţări şi peste 400 de sportivi. Prin urmare, pentru noi toţi, aceşti sportivi (Mátyus Ervin, Rus Traian, Papp Csaba, Hallai Cătălin) împreună cu antrenorul lor (Horváth Attila) ne-au adus bucurii, ne-au încălzit inimile, suntem mândri pentru că sunt ”ai noştri”.

Dacă ne uităm la palmaresul acestor sportivi, sau la faptul că sportivii antrenorului Horvath Attila au adus în 19 ani 52 medalii la campionate mondiale şi europene, 14 titluri de Campion Mondial, 11 de Campion European şi 88 de titluri de Campion Naţional, într-adevăr putem fi mândri de sportivii din Tg. Mureş. Privind “cantitatea” de medalii s-ar părea că este uşor să obţii aceste rezultate, dar nu este aşa. Când aproape că nu ai viaţă particulară de loc, când în afară de muncă şi antrenament nu ai timp pentru nimic altceva, când în fiecare zi trebuie să fi atent cât şi ce mănânci, când permanent ai puncte dureroase în corp, când întinderile şi febra musculară permanentă face parte din viaţa ta, cine poate să afirme că este uşor?

Pentru a pătrunde mai adânc în această problemă să vedem mai detailat cum s-au obţinut ultimele medalii la Campionatul Mondial de Kempo din acest an. În toată lumea sportului mondial una dintre problemele viu disputate în momentul de faţă este dacă Artele Marţiale sunt sau nu sport. De exemplu pentu ca kempoul să devină “sportul kempo” specialiştii români au lucrat foarte mult atât în politica sportivă mondială cât şi în cea din ţară. Găsirea modului de a îngrădi artele marţiale în cadrul unor probe şi regulamente de competiţie pentru ca competitorii să fie protejaţi şi să se evite accidentările din cadrul concursurilor, a fost una dintre problemele majore care au fost urmărite când s-au conceput regulamentele. În acelaş timp trebuia să se menţină specificul artelor marţiale ca sport de contact. La această muncă au contribuit foarte mulţi specialişti, dar rolul cel mai important l-a avut domnul Amatto Zaharia, în momentul de faţă director executiv al Federaţiei Mondiale de Kempo şi preşedinte al Federaţiei Române de Kempo. Tot dânsul a reuşit să obţină dreptul de organizare a campionatului mondial în România, sperând că pe “teren propriu” echipa României va câştiga locul unu şi în competiţia inter-ţări, ceea ce s-a şi întâmplat.

Revenind la regulamentele competiţionale din “sportul kempo”, acum teoretic există posibilitatea pentru un competitor să participe la cinci probe de kata (exerciţii impuse) şi şase probe de luptă, adică 11 probe. (Putem de exemplu să facem o comparaţie cu atletismul, unde teoretic un alergător ar putea să intre în competiţii la 11 probe de concurs, cum ar fi 100 m, 200 m, 400 m, 800 m, 1500 m, 3000 m, 5000 m, 10000 m, 4×100 m, 4×400 m şi maratonul.)  În cadrul probelor de kata avem: kata, kata cu arme, kata sincron, self defence şi self defence cu arme. În cadrul probelor de luptă există următoarele posibilităţi: semi-contact, full-contact, knock-down, K1 kempo, grappling şi gladiator. Aceste probe de concurs permit fiecărui sportiv să participe în acele probe, unde datorită pregătirii îndelungate, poate să obţină rezultate, adică are cele mai mari şanse de câştig. După ani de zile de antrenamente zilnice s-a ajuns ca România să aibă un lot de sportivi foarte bine pregătiţi atât la kata, cât şi la probele de luptă.

Ca încheiere, doresc să-i felicit pe toţi cei care într-un mod sau altul au reuşit această performanţă, adică pe organizatorii Campionatului Mondial, pe arbitrii care au arbitrat cinci zile non-stop, pe sportivi pentru rezultatele de excepţie, pe antrenorii care au pregătit sportivii, MTS-ul pentru sprijinul acordat, etc. Pentru noi – antrenori şi sportivi –câştigarea unui campionat, a unor titluri naţionale sau mondiale este numai o staţie, după care pornim din nou la drum şi începem să pregătim următoarea competiţie.

Antrenor Emerit în Artele Marţiale Chinezeşti,

Sifu Horváth  Attila Ladislau

Add Comment

Required fields are marked *. Your email address will not be published.