…continuare din numărul 13 al revistei „Sănătatea Contează”

În anul 1997, purtam discuţii cu antrenorul să participăm şi la alte campionate nationale de arte marţiale, adică stiluri unde se lupta full-contact cu forţă maximă (Kempo, Kick-Box, Thai-Box, Jiujitsu,Taekwondo).  Am ajuns astfel în finala multor campionate naţionale din cele sus amintite. Având în vedere că nu era stilul meu de luptă, era destul de dificil şi necesita o concentrare fără precedent. Trebuia să am o atenţie mai aparte la acele tehnici pe care nu aveam voie să le folosesc la stilurile respective. De exemplu, am câştigat campionatul naţional de Kick Box Full-Contact, unde nu aveam voie să folosesc tehnica de picioare la coapsele adversarului, folosind piciorul doar de la brâu în sus. Am reuşit să mă adaptez extraordinar de rapid la stilurile respective. Am câştigat Campionatul  de Kick-Box Low Kick – stil de luptă unde aveam voie să folosesc tehinci de lovituri la coapsele adversarului, dar nu aveam voie să dobor adversarul la pământ  decât cu pumnul şi picioarele, fără procedee de aruncări, procedee pe care le foloseam cu success în stilul meu de luptă Wu-Shu. În modul acesta îmi dezvoltam foarte bine controlul fizic împreună cu controlul mental.  În continuare visam să devin un sportiv  profesionist.

 În anul respectiv  m-am împrietenit cu un medic stomatolog, pe nume Lörincz Zoltán, care era din Târgu Mureş, dar trăia în Germania la Gummersbach. L-am rugat să mă ajute ca să obţin o viză pentru Germania  şi să-mi asigure un adăpost. Zoltán s-a dovedit a fi un om de nota 10, care m-a ajutat şi m-a respectat. M-a ajutat să obţin viza de turist pentru Germania, mi-a pus la dispoziţie o cameră în locuinţa lui, mâncare  şi transport, chiar însoţindu-mă la antrenamente; în timpul lui liber mă ajuta să încerc să-mi ating visul de a deveni un sportiv profesionist.

M-a dus la o şcoală de Kick-Thai-Box. Trebuia să demonstrez  că sunt  un sportiv bun în faţa antrenorului de Kick Box pe nume Dirk Schwarz. Trebuia să lupt cu un sportiv turc pe nume Erdal Kurtal care era cetăţean  german şi era şi campionul Germaniei  la Kick Box la categoria 60 de kg, care de fapt, era şi categoria mea de luptă. Încă o dată  am demonstrat  că nu mi-am pierdut degeaba timpul în sala de antrenament, l-am dominat cu uşurinţă pe sportivul German de origine turcă.

Din ziua aceea, antrenorul m-a îndrăgit aşa de mult, de parcă aş fi fost fiul lui. A urmat o lună de antrenament,  (viza mea de turist era doar pentru o lună), pregătiri în stilul german profesionist de luptă Kick Box . Făceam antrenamente zilnice şi în fiecare sâmbătă, aducea un sportiv din alte cluburi sportive din Germania –  campioni mondiali si europeni de kick şi thai box. A fost o lună superbă în care am învăţat foarte multe. Antrenorul meu a şi primit o invitaţie ca să particip la o gală profesionistă, dar aveam o problemă: viza mea era pe terminate şi trebuia să mă  întorc în ţară. Antrenorul m-a liniştit, spunându-mi să nu-mi fac probleme, că el se înţelege foarte bine cu preşedintele federaţiei române de kick box şi spunea să mă adresez cu încredere federaţiei, ca să mai primesc o viză pentru Germania. Mi-a şi dat o scrisoare de intenţie, care era adresată preşedintelui federaţiei române de kick box, scrisoare pe care urma să i-o înmânez personal la Bucureşti. Răspunsul era următorul din partea federaţiei de Kick Box: ”Attila, nu contestă nimeni că eşti cel mai bun Karateka în ţară, dar nu ar fi corect faţă de ceilalţi Kick Boxeri ca tu să participi la o gală profesionistă, iar ceilalţi nu”. În modul acesta, nu am reuşit să ajung înapoi în Germania . Dar nu am renunţat şi am încercat o altă ţară, chiar un alt continent, dar acest episod o să v-il povestesc altă dată.

Add Comment

Required fields are marked *. Your email address will not be published.