…continuare din numărul 17 al revistei „Sănătatea Contează”

Am participat anul acela şi la campionatul naţional de kempo, devenind campion. Am ajuns astfel în graţiile preşedintelui federaţiei Române de Kempo, astfel că la rugămintea mea,  a început să-mi caute campionate în toată Europa. Am participat astfel în Croaţia la un campionat balcanic  de Kick Box . Eram entuziasmat deoarece pentru mine acest stil de luptă era o noutate.

Înaintea unui  meci am făcut o încalzire uşoară, m-a luat o durere de spate de abia puteam să parcurg campionatul  şi cu toate acestea am câştigat până la urmă medalia de aur.

Încă din acea vreme se contura un vis al meu, şi anume acela de a avea propria mea sală. Mă vedeam  şi la bătrâneţe  antrenându-mă şi antrenând copii.

În ziua aceea am hotărât să-mi deschid o sală unde să fie căldură şi curăţenie, deoarece în sala unde mă antrenam deja imediat de 10 ani, iarna era mai frig  decât afară şi era praf şi umiditate,  care simţeam că îmi intră până la oase. Antrenamentele le-am făcut  mai mult în aer liber decât în sală.

De obicei, ceea ce îmi puneam în minte şi realizam, astfel că în anul 2001 am deschis clubul sportiv Gombos Martial Arts, care încă functionează şi astăzi şi produce campioni pentru Târgu Mureş.

Astfel, în anul 2001, când mi-am deschis clubul nou, fraţii mei, colegii mei sportivi, care la fel ca şi mine, s-au  săturat de acelaşi praf, aceeaşi răcoare şi umiditate care era în sala în care ne-am antrenat timp de 10 ani, au părăsit fosta sală de antrenamente şi am început împreună antrenamentele în noul club şi în noua sală de antrenamente. Mi-am căutat sponsori şi mi-am echipat sala destul de bine. Era  căldură şi curăţenie, aşa cum îmi doream.

Eram un sportiv tânăr, plin de ambiţie şi idei mari. Eram de neoprit în privinţa realizării visurilor şi ţelurilor mele.

În acelaşi timp în care am reuşit să am propria sală de antrenamente, pentru a putea continua sportul de performanţă, am fost legitimat la un club sportiv din Bucureşti. Era exact ceea ce îmi doream: să mă ocup numai de antrenamente,  să am sala mea, să fiu plătit pentru ceea ce fac şi să mai primesc şi premii dacă aduc medalii.

A început astfel un an superb, plin cu motivaţie, cu mari perspective de viitor. În noua sală de sport, la antrenamente

 am mâncat betonul şi am rupt sacii. Am adus 7 medalii de aur în anul 2001.

Am luat legătura cu federaţiile de arte marţiale ca să le pot oferi elevilor mei meciuri cât mai multe şi cât mai variate.

Construiam strategii de pregătire a elevilor, de durată scurtă şi lungă. În modul acesta, elevii mei se dezvoltau atât fizic, cât şi mental, adaptându-se uşor la orice stil de luptă. Am organizat cantonamente, stagii de pregătire. Ţin minte că la o cupă naţională am participat cu 20 de sportivi, atât juniori cât şi seniori, incluzându-mă şi pe mine. Am avut 17 finalişti şi am adus 7 medalii de aur şi 10 medalii de argint, la mai multe categorii ajungând în finală câte 2 sportivi din club.

Atunci am văzut şi am înţeles ce înseamnă să fii antrenor  şi mi-am dat seama cât de multă muncă a depus antrenorul  meu pentru formarea mea.

Ştiam că dacă aducem rezultate şiapărem în emisiuni televizate, atunci se deschid mai multe uşi către sponsori. S-au şi deschis. Foarte mulţi târgumureşeni, persoane fizice şi juridice, ne-au ajutat şi în plus, Consiliul Judeţean Mureş şi DJTS,  au fost în fiecare an alături de noi .

Gombos  Attila

Multiplu Campion Naţional,

European şi Mondial în arte marţiale