…continuare din numărul 20 al revistei „Sănătatea Contează”

În  2003 aşa se pare că visul meu începea să devină realitate. Am ajuns să fiu un profesionist adevărat, un sportiv care face ceea ce îi place, este şi angajat, şi plătit pentru ceea ce face.

Eram însurat şi aveam un băieţel, dar cu toate acestea  trăiam în Braşov şi veneam acasă doar la sfârşit de săptămână.

Făceam antrenamente foarte grele de două ori pe zi. Este impresionant câte poate să facă omul pentru ceea ce îi place şi, mai ales dacă este satisfăcut din toate punctele de vedere.

Clubul sportiv unde eram angajat susţinea  organizaţia de ligă  profesionistă K1 (stil de luptă care de fapt este însumarea tuturor stilurilor de arte marţiale într-o singură competiţie). Se organizau gale profesioniste atât în ţară cât şi în străinătate. Dorinţa mea era să ajung campion mondial şi la profesionişti. Credeam că pentru a ajunge să am un meci pentru centura de titlu mondial, trebuie să mă calific prima dată prin a lua centura României la categoria mea, ca după aceea eventual să fiu pretendent la centura mondială.

Problema era că România avea deja un sportiv favorit, care era campionul categoriei de 60 de kg la profesionişti, la K1 . De fapt, era sportivul recomandat de mine, când promotorul acestei ligi profesioniste de K1 m-a abordat pentru a lupta ca profesionist în liga respectivă, fiind nevoit să refuz oferta deoarece mă pregăteam la un campionat important pentru România fiind component al lotului naţional de Wushu.

S-a organizat o gală profesionistă pentru titlul naţional la K1. Eu eram pretendentul la centura României.

Toată organizaţia avea încredere maximă în sportivul respectiv, dar el ştia că o să aibă un meci greu pentru că l-am mai învins până la acel moment de două ori la diferite competiţii de amatori.

Am câştigat centura României la K1 profesionişti, învingându-l din nou categoric pe sportivul  favorit al promotorului.

Urma să-mi organizeze gale profesioniste în străinătate (cel puţin aşa credeam eu că era normal), dar nu a fost să fie. Din păcate nu am căzut în graţiile promotorului. În continuare au investit în sportivul pe care l-am învins.

Clubul sportiv din Braşov s-a desfiinţat şi ne-am transferat la un alt club sportiv din Galaţi . Am cam rămas cu un gust amar în ceea ce priveşte cariera mea la profesionişti. De fapt, mi-am dat seama că nu acei sportivi ajung să lupte pentru titlurile mondiale, europene sau naţionale, care sunt cei mai buni ci cei care sunt susţinuţi şi fabricaţi de diferite organizaţii pentru a face de fapt teatru. Trebuia să lupt cu un sportiv din Rusia care a fost adus special ca să mă învingă. Eram foarte bine pregătit şi am subestimat adversarul. Am avut un meci strâns şi arbitrii au decis un egal. Dar în mintea mea eu am catalogat meciul ca o pierdere, un eşec. Nu aşa vreau eu să câştig meciurile . Vreau să câştig clar, cu o diferenţă mare faţă de adversarul meu. Eu, în gândul meu încă mă pregăteam şi speram să am meciuri mult mai serioase şi normal, mult mai bănoase la gale internaţionale. S-a mai anunţat încă un meci pentru noi, cei de categorie mică, unde eu la cererea promotorului, trebuia să aleg dintre un sportiv profesionist din Rusia şi un sportiv din Italia. Eu trebuia să-l aleg pe cel din Rusia. Mi-am dat seama că după două meciuri grele, iarăşi trebuie să am un meci foarte greu, cu un sportiv  care era campion mondial de thai box. Un sportiv din sala de antrenament de unde venea şi luptătorul  K1 de  renume mondial, Alexey Ignashov.

L-am învins pe sportivul rus, pur şi simplu l-am zdrobit. Pentru meciurile mele cu  profesionişti  de categoria A, primeam  700 de euro pentru victorie, în vreme ce pe mine mă costa cel puţin 500 de euro / lună pregătirea, iar un meci necesită  3 luni de pregătire. Având cunoştinţă de jocurile din culise, respectiv sumele oferite sportivilor străini pentru a pierde în favoarea luptătorilor români, am ajuns la concluzia că visul meu de a ajunge campion mondial şi la profesionişti, în această conjunctură era compromis. Ultimul meu meci în K1, încheiat victorios, a însemnat şi retragerea mea din acest segment competiţional, în ciuda dorinţei publicului, care mă iubea şi mă  susţinea necondiţitonat.

Gombos  Attila

Multiplu Campion Naţional,

European şi Mondial în arte marţiale

Add Comment

Required fields are marked *. Your email address will not be published.