…continuare din numărul 9 al revistei „Sănătatea Contează”

Mai aveam un dezavantaj: (dezavantaj care într-un final, s-a transformat în avantaj), şi anume faptul că eram “din provincie “;  la campionatele naţionale, trebuia să fiu întodeauna cam cu 2-3  clase deasupra celorlalţi sportivi care erau din Bucureşti şi care din cauza asta erau favorizaţi de către arbitrii , care la fel erau din capitală. Dacă nu câştigam foarte clar meciul, atunci sigur arbitrii, îl considerau învingător pe sportivul din capitală.

Avantajul, de fapt, era constituit din faptul că ştiind că nu suntem tocmai favoriţii competiţiilor pe vremea respectivă, nu ne-am permis nici un pic de răgaz în pregătire sau în nici un caz nu

ne-am dus nepregătiţi la vreo competiţie, ştiind că de fapt, pentru ca să câştigi, trebuie să-ţi învingi toţi adversarii cu superioritate netă. Pe de altă parte, eu eram hipnotizat de artele marţiale, parcă toată viaţa mea , în fiecare lună, săptămână, zi, mă preocupau artele marţiale şi perfecţionarea mea. Eram obsedat de antrenamente. Acasă mâncam şi  mă uitam la televizor în poziţie de şpargat  , închideam şi deschideam uşile cu piciorul, la fel realizam şi stingerea şi aprinderea luminilor în casă. Aveam foarte multă energie. Bunicii mei stăteau la 20 de km de locuinţa mea şi ţin minte că într-o după masă am ieşit doar aşa, la o plimbare, care s-a transformat în alergare şi deodată m-am trezit în faţa porţii bunicilor . I-am salutat, i-am întrebat dacă sunt bine, am băut un ceai şi  alergare înapoi. Şi vreau să zic că nu am obosit de loc, chiar din contră, mă simţeam parcă mai proaspăt, şi totuşi erau aproximativ 40 de km dus-întors !!!

Pur şi simplu, nu existau obstacole şi de foarte multe ori mă simţeam invincibil. Aveam o gândire foarte pozitivă şi tot ceea ce mi se întâmpla în viaţă, bine sau rău, reuşeam să transform într-un succes.

Părinţii mei erau şi sunt nişte oameni foarte muncitori. În familie şi în concepţia lor, nu există minciună sau cuvântul puturos, ci există respectul total faţă de ceilalţi, indiferent de religie, naţionalitate, vârstă, respect care era mai presus decât orice.

De multe ori, am fost tras la răspundere dacă cumva, careva dintre fraţi era numai bănuit că ar fi minţit pe cineva. Dacă vreunul dintre noi s-a comportat nerespectuos faţă de cineva, atunci pedepsele erau aspre.

Toate acestea, sunt în deplină concordanţă cu celebrul dicton latin “mens  sana in corpore sano” (minte sănătoasă în corp sănătos).

Ca să ai succes în viaţă, în sport sau pe plan profesional, trebuie să ai un caracter puternic, cu o coloană vertebrală şi cu frica lui Dumnezeu. Odată îndeplinite aceaste condiţii, în mintea ta se poate contura foarte frumos ideea că tot ceea ce îţi doreşti şi pentru care munceşti şi lupţi, poate deveni realitate. De asemenea, trebuie să fii un om care crede şi ştie că succesul trebuie să vină pentru că eşti o persoană curată, atât sufleteşte cât şi mintal, după care poţi să te concentrezi asupra antrenamentelor şi sănătăţii corpului mult mai uşor, fără să ai în minte otrava gândurilor negre, care ulterior ţi-ar infecta şi corpul, astfel  stopând performanţele sportive.

Din păcate, foarte mulţi sportivi talentaţi, se pierd astfel în drumul către succes.

Şi aici, ţin să mulţumesc pe această cale, părinţilor mei (tatălui meu, Gombos Géza, care ne-a arătat  calea dreaptă în viaţă şi mamei mele, Gombos Rozália , mamă care şi-a sacrificat anii din viaţă pentru familie şi pentru copiii ei, transformându-se într-o maşină de lucru, punând deoparte orice fel de plăcere generală de care ar trebui să se bucure oricine în lumea asta).

Gombos  Attila

Multiplu Campion Naţional,

European şi Mondial în arte marţiale

(continuare în numărul 11 al revistei “Sănătatea Contează”)

Add Comment

Required fields are marked *. Your email address will not be published.