Comunicat de presă

www.cancer-plan.ro – website pentru informarea publicului, pacienților și profesioniștilor din Oncologie și Hematologie

 

București, 16 aprilie 2021: Asociația Română a Producătorilor Internaționali de Medicamente (ARPIM) și revista Politici de Sănătate anunță lansarea website-ului www.cancer-plan.ro, o platformă de informare în domeniul politicilor de sănătate europene și românești, al finanțării și al îmbunătățirii managementului afecțiunilor oncologice și hemato-oncologice, fiind o componentă esențială a proiectului “Împreună Învingem Cancerul”.

Platforma www.cancer-plan.ro face parte din proiectul ”Împreună Învingem Cancerul”, care are în centru pacienții cu afecțiuni oncologice și hemato-oncologice. Website-ul oferă informații legate de cele mai des întâlnite cinci cancere solide (cancerul de sân, de col uterin, colorectal, pulmonar și de prostată) și cele mai des întâlnite cinci cancere hematologice (limfomul Hodgkin, leucemia limfocitară cronică, leucemia mieloidă acută, leucemia limfoblastică acută și mielomul multiplu), dar și recomandări de politici publice și exemple de bune practici privind prevenția, screeningul, diagnosticul precoce, tratamentul, paliația și îmbunătățirea calității vieții după diagnosticul de cancer.

Mai mult decât atât, www.cancer-plan.ro oferă informații utile privind programele de finanțare disponibile la nivel european și modalitatea de accesare a acestora de către profesioniști, autorități și asociații de pacienți, precum și detalii legate de actualizarea programelor naționale dedicate afecțiunilor oncologice și hemato- oncologice și cele mai recente studii internaționale și naționale referitoare la patologiile oncologice .

 

Despre proiectul ”Împreună Învingem Cancerul”

Proiectul ”Împreună Învingem Cancerul” are ca scop colaborarea cu profesoniștii și asociațiile de pacienți pentru a fi identificate problemele depistate în tot ceea ce înseamnă managementul bolii oncologice, iar, pe această bază, să fie realizat un set de recomandări ce poate constitui un punct de pornire pentru un Plan Național de Combatere a Cancerului, în deplină concordanță cu pilonii principali ai Planului European de Combatere a Cancerului: prevenție, screening și diagnosticare precoce, accesul la servicii medicale și la tratamente inovatoare, la îngrijirile paliative și creșterea calității vieții după diagnosticul de cancer.

Lansarea, la data de 3 februarie 2021, a Planului European de Combatere a Cancerului, oferă șansa țărilor membre ale Uniunii Europene de a-și actualiza Planurile Naționale de Cancer sau de a-și crea unele noi.

La finalul proiectului ”Împreună Învingem Cancerul”, va fi elaborat un document strategic de luptă împotriva cancerului care va cuprinde propuneri de acțiuni concrete, cu aplicabilitate pe termen scurt, mediu și lung, cu includerea traseelor de pacienți pentru principalele tumori solide și cancere hematologice și dezvoltarea unor ghiduri (de exemplu, de testare, de monitorizare), precum și propuneri de indicatori de performanță/ monitorizare necesari implementării.

Proiectul ”Împreună Învingem Cancerul” are la bază Coaliția de luptă împotriva Cancerului, din care fac parte specialiști, mediul academic, asociații de pacienți, industria farmaceutică și mass- media. Colaborarea factorilor interesați și conștientizarea acestor afecțiuni este esențială în cadrul acestui proiect, deoarece numai prin aportul tuturor se pot găsi cele mai bune soluții în avantajul pacienților oncologici din România.

Vă puteți alătura acestui demers de sănătate publică trimițând un mesaj pe adresa contact@cancer-plan.ro sau pe pagina de Facebook Cancer Plan:

https://www.facebook.com/CancerPlan 

Pentru mai multe informații:

Valentina Grigore, Project Leader

Tel: 0740.931.161

e-mail: valentina.grigore@politicidesanatate.ro

A 3-a Conferință a Asociației de Imuno- Dermatologie

48-a Conferință a Societății de Imunologie din România

Asociația Română de Imuno-Dermatologie și Societatea de Imunologie din România organizează, în perioada 18- 21 septembrie 2019, la Hotel Caro dn București, cea de-a 48-a Conferință a Societății de Imunologie din România și cea de-a 3-a Conferință a Asociației de Imuno-Dermatologie.

Evenimentul, la care participă specialiști din țară și din străinătate (SUA, Italia și Germania), va dezbate ultimele noutăți în cercetarea fundamentală și aplicativă în domenii precum: onco-imuno-dermatologia, imuno-dermato-pediatria, patologia imună în transplantul renal și afecțiunile cutanate din imuno-supresia post-transplant, imunologia psoriazisului, etc.
La eveniment participă specialiști din domeniile imunologiei, dermatologiei, oncologiei, pediatriei, alergologiei, endocrinologiei, ginecologiei, urologiei, medicinei de familie, etc.

   Tematică:

  • 18 septembrie 2019 (09.00 -19.00): „Imunologia (tot) mai aproape de adevăr”
  • 19 septembrie 2019 (09.00 – 19:00): ”Imuno-dermatologia la congruența între specialități”
  • 20 septembrie 2019 (09.00- 18:30): „Imuno-dermato-pediatria la granița colaborării între pediatri, imunologi, dermatologi și alergologi” – Conferință comună a Asociației Române de Imuno-Dermatologie, a Societății de Imunologie din România și a Societății Române de Alergologie și Imunologie Clinică
  • 21 septembrie 2019 (09.00-13:00): ”Actualități în imuno-dermato-oncologie”.

Evenimentul este creditat EMC pentru membrii CMR și OBBCSSR. Până pe 17 septembrie, taxele de înscriere pot fi plătite cu reducere. Studenții pot participa gratuit (în limita locurilor disponibile), numai cu înscriere prealabilă pe: bogdan.guta@politicidesanatate.ro

Programul științific al Conferinței este disponibil pe www.imuno-dermatologie.ro/conferinta3

Managementul logistic al evenimentului și Comunicarea sunt asigurate de Quinn Media și revista Politici de Sănătate.

Comunicat de presă UMVF

În perioada 1-5 septembrie 2019, SAMF şi AREPMF organizează Universitatea de Vară în Medicină de Familie (UVMF), în cel mai modern resort situat în una dintre cele mai frumoase regiuni montane din România, Moeciu.

UVMF se adresează medicilor primari şi specialişti, şi rezidenţilor în medicină de familie, fiind un bun prilej de a completa cunoştinţele legate de practica medicală zilnică din cabinetul MF, dar şi de a petrece câteva zile de vacanţă, alături de cei dragi. Evenimentul este family friendly şi puteti participa la UVMF însoţiţi de copii sau de alţi membri ai familiei:

https://uvmf.samf.ro/2019/family-friendly/

Pe durata celor 5 zile, medicii vor beneficia de un maraton de workshop-uri interactive.

Pentru a vedea programul ştiinţific complet, accesaţi:

https://uvmf.samf.ro/2019/program-stiintific/

Dintre activităţile recreative, vă recomandăm să participaţi la drumeţiile în zonă (Rezervaţia Bucegi, Parcul Naţional Piatra Craiului, Peştera Uluce şi Lacul fără Fund) şi la focul de tabără, dar şi să admiraţi etnografie şi folclor autentic la Muzeul Familiei Preda din Fundata.

Nu rataţi cursul de pictură în aer liber cu Mariana Cîmpeanu:

https://www.marianacimpeanu.ro/

Vă invităm să vizionaţi interviurile coordonatorilor UVMF:

https://uvmf.samf.ro/2019/

Cursul este creditat de către Colegiul Medicilor din România cu 30 credite EMC.

Pentru înscrieri online, accesaţi: https://uvmf.samf.ro/2019/inscriere/

Website eveniment: https://uvmf.samf.ro/2019/

Comunicat de presă: o conferință pentru cei cu inimi... cardiace

SAMF organizează în perioada 30 mai – 1 iunie 2019 la Bucureşti, Conferinţa Naţională de Cardiologie în Medicina Generală, ediția a XIII-a.

Devenită spațiul cel mai interactiv de schimburi de informații dintre liderii de opinie din domeniul cardiologiei, medicii de familie și medicii de medicină internă, conferinţa – prezidată în acest an de Prof. Dr. Mircea Cinteză şi Prof. Dr. Adrian Restian – se concentrează nu doar pe afecţiunile întâlnite frecvent în practica medicală, ci şi pe informaţii up-to-date din domeniul nutriţiei, psihocardiologiei, malpraxisului, legislației.

Din agenda ediției:

  • malpraxis şi legislaţie medicală în cardiologie şi medicina de familie;
  • aspirina în prevenţia primară a bolii aterosclerotice: Bye-bye, love!
  • dialoguri CORDiale – sesiuni interactive moderate de KOL pe subiecte cu ritm alert;
  • deficitul de fier în insuficienţa cardiacă;
  • hipertensiunea arterială la gravide între ghiduri şi practica medicului de familie;

Premiere:

  • webinar pe frecvența 60-80 bpm;
  • cazuri clinice care dau bătăi de inimă;
  • move your body: Cardio (live workout)


Conferința are statut de Curs Național de Cardiologie.
Creditare: 18 credite EMC la edițiile precedente. Abonamentul la revista Practica Medicală (publicația oficială a SAMF), CNCSIS/CNCS B+ vă oferă 10 credite suplimentare Conferinței.

Înscrieri: cardio.medica.ro/2019

Congresul Clubului Regal al Medicilor- ediția a IV-a

Inovație, multidisciplinaritate și excelență în Medicină

Peste 1.000 de medici și asistente medicale, 7 sesiuni în fiecare din cele două zile ale Congresului și 3 cursuri precongres susținute de speakeri din țară și din străinătate (Germania, Olanda, Serbia, Irlanda, Marea Britanie)- cea de-a IV-a ediție a Congresului Clubului Regal al Medicilor (11—13 octombrie 2018) a adus în discuție teme de mare interes în contextul inovației permanente care se înregistrează în medicină la nivel global.

”Aducerea noilor tehnologii în discuție, în toate sesiunile Congresului, a făcut ca punerea la punct să fie nota dominantă a acestor întâlniri. S-a discutat foarte mult privind într-un viitor în care pacientul se află în centrul preocupărilor noastre și în care abordul multidisciplinar este o predominantă a activității pe toate planurile. S-a pus accent pe educație, s-a pus accent pe înțelegerea noilor tendințe în medicina actuală, cu respectarea unor standarde de calitate tot mai înalte, dar și a protocoalelor și regulilor, în situația în care medicina evoluează tot mai rapid și pericolul de a pierde pasul este permanent prezent”, a declarat conf. univ. dr. Dan Ioan Ulmeanu, președintele Clubului Regal al Medicilor.

În cadrul Congresului au fost organizate sesiuni dedicate abordului multidisciplinar, cu prezentări de caz și discuții interactive, dar și sesiuni în care au fost prezentate cele mai noi tendințe în pediatrie, obstetrică- ginecologie, ORL, gastroenterologie, chirurgie toracică, neurochirurgie, patologia genitală, oftalmologie, neonatologie, etc.

Protezarea genunchiului, soluția pentru o bătrânețe activă. Sesiunea ”Concepte curente în artroplastia totală de genunchi”, coordonată de șef lucrări dr. Vlad Predescu, a beneficiat de o participare largă a unor experți atât din România, cât și din străinătate: prof. Michael Hirschmann (Universitatea de Medicină din Basel, șeful Centrului de Chirurgie a genunchiului), prof. Roland Becker (Universitatea de Medicină din Brandenburg, șeful departamentului de protezare a genunchiului și șoldului) și prof. Nanne Kort, lider european în protezarea genunchiului și șoldului în protezarea de zi. ”Practic, Nanne Kort a reușit să optimizeze atât de mult această intervenție chirurgicală extrem de complexă încât, în anumite condiții, ea poate fi făcută în cadrul chirurgiei de zi, iar pacientul poate să plece în aceeași zi acasă. Progresele înregistrate în îngrijirea peri- operatorie a pacientului au făcut ca durata de spitalizare să scadă foarte mult și la noi. În momentul actual, în spitalul Ponderas, putem externa pacienții la 4 zile după intervenția chirurgicală”, a explicat dr. Vlad Predescu. Din punct de vedere chirurgical, discuțiile s-au axat pe îmbunătățirea performanțelor chirurgicale prin introducerea tehnicilor personalizate și pe introducerea tehnicilor de măsurare a parametrilor chirurgicali cu ajutorul computerului (planning computerizat), care ajută medicii să fie mult mai preciși în alegerea dimensiunilor protezei, a modului în care o implantează.


Complicațiile tulburărilor de somn la copii

În România, 1 din 10 copii (9,6%) este la risc pentru a dezvolta tulburări de respirație în timpul somnului, forma cea mai severă fiind apneea de somn. Studii efectuate la nivel mondial arată că o deprivare subtilă de somn, cum ar fi amânarea cu câteva minute a orei de culcare în fiecare seară, duce, în timp (o săptămână, o lună), la o deprivare importantă a numărului de ore pe care un copil ar trebui să le doarmă, a atras atenția dr. Mihaela Oros în cadrul sesiunii ”Abordări multidisciplinare în Pediatrie”.

Complicațiile pe termen lung ale tulburărilor de somn, plâns și hrănire ale bebelușului pot include ADHD (la cei care au înregistrat astfel de probleme în primii 2 ani de viață), probleme de atenție, de memorie mai târziu în viață, dar și de atașament în relație, a explicat prof. dr. Dieter Wolke, care a atras atenția că nu există o pregătire a medicilor pediatri, la nivel global, pentru adresarea acestor probleme. ”Bebelușii nu se nasc cu abilitatea de a dormi noaptea, ei trebuie învățați să facă acest lucru. În primele 6 luni este normal ca un bebeluș să se trezească noaptea, în special ca să mănânce, pentru că trebuie să crească repede. Iar în cazul în care sunt hrăniți la sân, bebelușii se trezesc și mai des. Medicii ar trebui să le spună toate aceste lucruri părinților, să știe la ce să se aștepte”, a spus specialistul.
Ecografia neonatală – diagnostic rapid, fără iradiere.

Dr. Eoghan Laffan, specialist în radiologie, a prezentat medicilor români avantajele ecografiei neonatale (de plămâni, toracice, de părți moi) la bebeluși. ”Ecografia ne permite să investigăm non-invaziv anumite organe, fără a iradia bebelușul. Aceste ecografii se pot face de la prima zi de viață și sunt foarte utile pentru că ne duc către un diagnostic rapid sau ne orientează, cel puțin, dar nu iradiem copilul. Cu ajutorul ecografiilor pulmonare, am reușit să reducem cu mai mult de 50% radiografiile efectuate. Monitorizăm, astfel, clinic și ecografic un copil căruia în caz contrar, ar trebui să-i facem câte 10 radiografii pe zi”, a subliniat dr. Mihaela Scheiner.


Provocări în epilepsie

Speakerii sesiunii Neuroscience au prezentat importanța monitorizării EEG în diagnosticul epilepsiei la copii și adulți. Potrivit dr. Bogdan Florea, diagnosticarea acestei boli este ușoară atunci când există semne motorii evidente (convulsii), însă adevărata provocare este la persoanele non- convulsive. În status epileptic (interval de 30 de minute în care crizele sunt repetate, iar pacientul nu își revine la starea inițială între crize) nonconvulsiv, singura soluție este electroencefalografia (EEG). ”Sunt pacienți în comă, internați la terapie intensivă, care nu au convulsii, deci nu îți dai seama că ar putea fi vorba de o epilepsie. Aceștia trebuie monitorizați EEG cât mai rapid, deoarece fiecare oră de întârziere în diagnosticarea și intervenția în statusul epileptic non- convulsiv crește rata de mortalitate cu 1-2%. Dacă ratăm diagnosticul de status epileptic non- convulsiv timp de 2 zile, rata mortalității este între 48% și 96%”, a explicat dr. Bogdan Florea, medic primar neurolog, rețeaua Regina Maria.

În ceea ce privește diagnosticarea epilepsiei la copii, acesta este un proces extrem de complex. Potrivit dr. Raluca Teleanu, medic primar neurologie pediatrică, Spitalul Clinic de Copii ”Dr. Victor Gomoiu”, un copil epileptic ar trebui să facă, în mod normal, o electroencefalogramă de zi și obligatoriu una de noapte. ”Noi facem de câțiva ani și polisomnografie pentru diferite tipuri de epilepsie care apar noaptea sau pentru a diferenția manifestările clinice de somn. Viitorul înseamnă să dăm acces la investigații performante copilului epileptic încă din prima zi de viață. Cu ajutorul acestor investigații, reușim să punem un diagnostic corect, să schimbăm cumva prognosticul acestei boli. Epilepsia la nou- născut este atipică, un bebeluș nu face crize epileptice clasice: el poate da puternic din picioare și, fără un EEG, nu putem stabili un diagnostic clar”, a explicat specialistul. Ea a prezentat beneficiile sistemul ambulator holter EEG, cu care pot fi monitorizați acasă copiii care nu suportă spitalizarea.

Tratamente actuale și centre de excelență în cancerul de sân

Cancerul de sân este pe primul loc în rândul cancerelor la femei atât în România, cât și în întreaga lume. Depistat preoce, el este vindecabil. ”În lipsa unor programe de screening în România, încurajăm femeile să nu uite importanța autoexaminării și a investigațiilor imagistice (ecografie, mamografie) care pot depista precoce cancerul de sân. Din fericire, în România se dezvoltă centre specializate în tratamentul afecțiunilor mamare. În Ponderas Academic Hospital s-a înființat de un an Centrul Integrat de Tratament al Patologiei Mamare, care pune la dispoziția pacientelor o echipă de specialiști cu expertiză în diagnosticul și tratamentul afecțiunilor mamare”, a declarat dr. în științe medicale Simona Filip (coordonator Centrul Sânului, Ponderas Academic Hospital), în cadrul sesiunii ”Actualități în Obstetrică- Ginecologie. Clinica sânului”. Cancerul de sân presupune mai multe etape, atât în diagnostic cât și în tratament. Progresele sunt uriașe în chirurgie și în tratamentele oncologice. Testele nou apărute arată dacă o tumoră răspunde la chimioterapie sau este indicată o altă metodă de tratament. O chimioterapie efectuată înainte de celelalte etape de tratament poate reduce volumul tumoral și poate duce operația de la o mastectomie la o chirurgie conservatoare.

Dermato-venerologul, integratorul echipei medicale în patologia genitală

Infecțiile cu transmitere sexuală reprezintă o zonă de nișă întâlnită, de obicei, atât la femeie cât și la bărbat. Prof. univ. dr. Olga Simionescu, şeful Clinicii de Dermatologie de la Spitalul Colentina, a atras atenția medicilor rezidenți care au participat la sesiunea ”Patologia genitală la femeie și bărbat din perspectiva dermato- venerologică” că există numeroase provocări în abordarea acestor cazuri.

”Pacientul, care este și așa speriat, nu știe unde să se ducă prima oară: la chirurg, medic de familie, ginecolog, urolog, proctolog sau dermatolog. Este o zonă de nișă în care fiecare are rolul lui. Proctologul este un cunoscător al zonei hemoroidale, al zonei perianale. Chirurgul generalist ne ajută foarte mult în vegetațiile veneriene gigante, însă el nu poate opera singur. El trebuie neapărat să participe la prevenția recurențelor și la micșorarea masei cu dermatologul, care la început, reduce masa tumorală. Ginecologul se ocupă de tot ce ține de sarcină. Medicul de familie trebuie să cunoască foarte bine cazul, istoricul familiei, trebuie să rezoneze cu suferința din cuplu. Însă pe zona genitală, integratorul trebuie să fie obligatoriu dermatovenerologul. Acesta cunoaște foarte bine zona de dermatologie a mucoasei”, a transmis specialistul.

Capsula endoscopică, prezent și viitor

Problemele digestive reprezintă peste 70% din patologia umană. Videocapsula endoscopică reprezintă o metodă performantă de explorare endoscopică a tubului digestiv, introducerea sa între metodele de diagnostic în patologia digestivă fiind un mare progres al medicinei începutului secolului XXI.

”Capsula endscopică este o metodă foarte importantă de investigare a sângerărilor de cauză neprecizată în intestinul subțire. Cred că viitorul ne va aduce multe surprize plăcute, deoarece prototipurile care vor ieși în curând vor putea preleva și probe, vor putea fi dirijate de afară, vor putea fi urmărite live”, a explicat dr. în științe medicale Andrei Haidar în cadrul sesiunii ”Actualități în Gastroenterologie”.

”În fiecare an sunt uimit de viteza cu care evoluează tehnologia și medicina, în același timp. Inteligența Artificială își dublează capacitatea de a procesa datele. În fiecare an avem date mai multe, mai bine analizate și mai bine procesate, iar acest lucru ne ajută pe noi, medicii, să prestăm o medicină mai bună. În domeniul patologiei gastroenterologice ne apropiem din ce în ce mai mult de țările din Vestul Europei ca și conduită medicală. Iar asta înseamnă că trebuie să facem față acestei provocări și să fim în pas cu ultimele descoperiri. Ce apare în Vest astăzi, mâine trebuie să avem și noi”, a declarat și conf. univ. dr. Florin Turcu.

Metodele minim invazive evită complicațiile în chirurgie

Dr. Felix Dobrițoiu a atras atenția, în cadrul sesiunii ”Abordări multidisciplinare în chirurgia toracică și neurochirurgie”, că există o mare diferență între chirurgia clasică și cea minim invazivă în toate domeniile chirurgicale. El a prezentat, ca studiu de caz, tratamentul chirurgical minim invaziv al Pectus Carinatum (piept de cocoș) – o dezvoltare excesivă a cartilajului care forțează sternul să iasă înainte. ”În acest caz, operațiile clasice erau foarte inestetice și foarte agresive. Minim invazivitatea evită complicațiile, nu mai există secționările anatomice așa de mari, nu mai apar sângerări, nu mai apar dureri postoperatorii atât de puternice. Recuperarea este mult mai rapidă, de asemenea. Pacientul are dureri câteva zile, dar ele pot fi ținute sub control cu tratamente uzual. Înainte, pacientul stătea în spital câteva săptămâni, cât să poată să se ridice din pat”, a explicat specialistul.

Primul curs intensiv de Orbitopatia Graves

Sesiunea de oftalmologie a Congresului Clubului Regal al Medicilor a găzduit, sâmbătă, cursul intensiv de Orbitopatia Graves, primul organizat în România pe această temă. ”Orbitopatia Graves este o patologie atât de complexă, încât impune colaborarea strânsă între oftalmologi din diverse subspecialități: pol anterior, strabologie, neuroftalmologie, glaucom, chirurgie oculoplastică, dar și o foarte puternică legătură cu colegii din alte specialități- endocrinologia, în primul rând, dar și pneumologia, reumatologia, radioterapie, chirurgia tiroidiană și psihologia. Cursul a avut ca scop implementarea în țara noastră a protocolului de diagnostic și tratament EUGOGO – recunoscut la nivel mondial ca unul din cele mai eficiente, dar și user-friendly protocoale”, a explicat dr. Cătălina Dumitrescu.
Noutățile aduse de curs, în afara actualizării datelor în privința patogenezei, diagnosticului și tratamentelor moderne, s-au referit și la rolul imagisticii oculare (OCT) în diagnosticul precoce al orbitopatiei Graves, dar și în diagosticul precoce al celei mai de temut din complicațiile acesteia: neuropatia optică distiroidiană.

Cursuri pre- Congres

Screening pentru depistarea Hepatitei C la medicii de familie
Statisticile la nivel global arată că 90% dintre bolnavii de hepatită nu știu că au boala, aceasta fiind de cele mai multe ori asimptomatică, fapt care generează pericole majore, întrucât cei afectați pot transmite virusul în orice moment. În România, numărul persoanelor infectate cu virusul hepatitic C este estimat la aproximativ 660.000, însă doar aproximativ 10% au fost diagnosticate, ceea ce denotă necesitatea unor activități de screening al populației pentru depistarea virusului Hepatitei C. “Medicii de familie au un rol extrem de important în a face screening unui procent cât mai mare din populaţia generală. Practic, ar trebui să facă un screening eşalonat tuturor pacienţilor pe care îi au pe liste. Pentru că numai în felul acesta putem cunoaşte numărul real al pacienţilor infectaţi cu virusul hepatitei C în România. Trebuie făcut un efort de conştientizare şi de sensibilizare, pe de o parte, a medicilor de familie, pentru că ei sunt deja foarte ocupaţi cu activităţile lor de cabinet, cu birocraţia pe care o au de făcut şi, pe de altă parte, trebuie informată populaţia, pe toate căile de comunicare, astfel încât şi ei să vină şi să solicite această testare. Numai în felul acesta vom putea diagnostica şi trata un număr mai mare de pacienţi”, a atras atenția prof. univ. dr. Victoria Aramă, medic primar boli infecțioase, în cadrul cursului pre- Congres ”Update în hepatitele cronice”.

Imunitatea de grup împiedică apariţia de focare epidemiologice

În contextul în care România se confruntă cu una din cele mai scăzute rate de vaccinare a copiilor și nu numai, specialiștii atrag atenția că imunizarea unor grupuri cât mai mari de populație poate împiedica circulaţia microorganismelor şi, deci, apariţia de focare epidemiologice, adică un număr mare de îmbolnăviri. ”Dacă dintr-un grup de 10 persoane, 9 sunt vaccinate, înseamnă că virusul acela nu are la cine să circule. Imunitatea de grup se realizează prin vaccinarea tuturor persoanelor indicate în programul naţional de vaccinare, la timp şi corect. Dacă populaţia nu respectă calendarul de vaccinare şi nu se imunizează cu acele produse, la acele vârste, automat vor rămâne foarte multe persoane care, ulterior, se vor îmbolnăvi și vor fi, la rândul lor, transmiţătoare de boli”, a atras atenția dr. Adriana Pistol, medic primar epidemiologie, director al Centrului Național de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile, în cadrul workshop-ului ”Actualități în vaccinologie”.

Bolile neuromusculare și respirația: amiotrofia spinală

Un copil din 6.000 este afectat de această tulburare neuromusculară rară, al cărei management necesită o echipă multidisciplinară. Amiotrofia spinală (AMS) implică mușchii de pe tot corpul, deși mușchii proximali (cei mai apropiați de trunchi –umeri, șolduri, spate) sunt de multe ori cel mai grav afectați.

”Afectarea mușchilor respiratori (implicați în respiraţie şi tuse) poate cauza numeroase probleme pulmonare. Boala musculară și tulburările de statică duc în final la problemele respiratorii care se accentuează în timp, pe măsură ce funcția musculară scade”, a atras atenția dr. Mihaela Oros, medic primar pediatru (coordonatorul Centrului de Somnologie Pediatrică Policlinica Regina Maria Băneasa), în deschiderea cursului ”Bolile neuromusculare și respirația – de la teorie la practică”.

Semnalele de alarmă privind instalarea acestei boli sunt numeroase: de la lipsa mișcărilor fătului în ultimele luni de sarcină, la slăbiciunea musculară după naștere, imposibilitatea copilului de a-și susține greutatea, de a sta în șezut sau de a se târî, etc. ”Recunoașterea semnelor clinice este extrem de importantă în diagnosticarea precoce a afecțiunii. Diagnosticul de certitudine se pune prin testarea genetică, aceasta fiind disponibilă și în România, în laboratoare specializate. Momentul diagnosticării este esențial, deoarece permite managementul bolii de timpuriu și accesul la tratament”, a explicat dr. Carmen Sandu, medic specialist neurologie pediatrică.

Management logistic și comunicare:
Quinn Media și revista Politici de Sănătate
Pentru mai multe informații sau interviuri cu speakerii din cadrul Congresului:
Valentina Grigore
Tel. 0740.931.161
e-mail: valentina.grigore@politicidesanatate.ro

Radiologii din România – cenuşăresele medicinei

Interviu cu prof. dr. Mircea Buruian, şeful Clinicii de radiologie şi imagistică medicală din cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu-Mureş, şeful disciplinei de radiologie şi imagistică din cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie din Târgu-Mureş.

Domnule profesor, cât de important este rolul imagisticii şi radiologiei în actul medical de diagnosticare? Cum completează munca internistului, cardiologului, pneumologului etc?

Din păcate, la ora actuală în România radiologii au statut de cenuşăreasa medicinei, la fel ca şi cei de la anestezie-terapie intensivă, sau cei de la laboratorul clinic unde se fac analizele medicale. Faţă de celelalte ţări din Europa, noi, radiologii din România avem o existenţă destul de amară pentru că majoritatea colegilor nu ne acordă respectul cuvenit, mulţi ne jignesc, ne umilesc, ne fac “pozari”. În cele din urmă, un spital, oricare ar fi gradul lui de mărime, merge bine dacă serviciul de radiologie respectiv serviciul de laborator este pus la punct. La ora actuală se face screening pe munca noastră. Întotdeauna am considerat contextul clinic de evoluţie a unei boli în strânsă legătură cu ceea ce trebuie să caut, să găsesc şi să completez, ca diagnosticul să fie complet. Însă în prezent s-a trecut la o etapă în care de multe ori bolnavul nu este consultat ci este trimis direct la radiologie să i se facă tot felul de investigaţii. Întotdeauna, la orice bolnav trebuie făcut un plan de explorări, din aproape în aproape, de la simplu la complex, dar, din păcate, de acest lucru nu se ţine deloc cont. Această ordonare a investigaţiilor nu se mai face pentru că nu există o colaborare adecvată între medicii clinicieni şi între cei radiologi din cauza orgoliilor nemăsurate. Trebuie ştiut că, Comisia Europeană de Radiologie are nişte cerinţe extraordinare şi dacă acestea nu sunt îndeplinite, se dau amenzi foarte mari sau chiar se închide spitalul respectiv.

Cât de protejat este personalul faţă de iradiaţii?

La ora actuală toate aparatele de radiologie convenţională au cameră de comandă separată. Eu am prins vremurile în care, în aceeaşi încăpere cu bolnavul şi cu aparatul, stăteam cu şorţul de plumb pe mine ca să fiu protejat împotriva radiaţiilor. Acum se stă într-o cameră separată, total ecranată, unde nu există absolut deloc iradiere. În ceea ce priveşte computertomografia, la fel: există cameră separată. Numai că, aici trebuie avut în vedere faptul că, chiar dacă aceste examinări spun multe, în unele situaţii şi iradierea în profunzime este crescută. Există la ora actuală în general solicitări cap-torace-abdomen-pelvis, adică tot corpul. În aceste cazuri deja se pune problema unei doze mari de iradiere, şi de acest lucru trebuie ţinut cont mai ales în cazul unor copii.

Cum stă clinica pe care o conduceţi cu aparatura, echipamentele? Cât de performante sunt?

Aparatura de radiologie din clinica de radiologie este deja cu termenul de casare îndeplinit şi va trebui să fie toată înlocuită. Deocamdată am reparat din nou – a nu ştiu câta oară – tomograful, care este CT-ul cu cel mai mare număr de examinări din România. Avem promisiuni că, până la sfârşitul anului, vom primi un CT nou. Aparatul de rezonanţă magnetică este veche, chiar „antică”. Nimeni în lume nu lucrează cu 1 Tesla, care este puterea magnetului. Toţi lucrează cu minim 1,5 şi cu 3 Tesla. Bineînţeles se evocă veşnica problemă: n-avem bani, dar avem bani pentru terenuri de golf. Se pare că sănătatea nu este o prioritate. De exemplu, în prezent s-a defectat antena de genunchi, iar din această cauză nu putem face examinarea genunchiului. Toţi cei care au nevoie de această examinare se duc la un centru privat, care este balonul de aer pentru bolnavii care aveau nevoie de examinare CT când aparatul nostru era defectat.

Planuri de viitor?

Sunt membru fondator al Societăţii Europene de Radiologie de Urgenţă înfiinţat la Viena, iar momentan lucrez la înfiinţarea Societăţii Române de Radiologie de Urgenţă şi vreau ca aici, la Târgu-Mureş să facem un centru pilot naţional în care să ţinem cursuri de radiologie de urgenţă. Adică: ce înseamnă radiologia de urgenţă, ce şi cum trebuie să trimitem, cum trebuie să facem, cum să colaborăm cu ceilalţi specialişti pentru că altfel, eu nu văd prea strălucit viitorul acestei specialităţi.

Antalfi Imola

Păstrarea stării de sănătate a arcadelor dentare

Profilaxia urmăreşte asigurarea stării de sănătate a dentaţiei şi cuprinde un complex de metode care vizează creşterea rezistenţei ţesuturilor dure dentare şi combatarea factorilor agresori care produc caria dentară.

Caria dentară este inamicul numărul unu al dinţilor.
Schematic, mijloacele de profilaxie pot fi impărţite in felul următor:

  • mijloace de profilaxie cu acţiune generală;
  • mijloace de profilaxie cu acţiune locală;
  • mijloace speciale de mărire a rezistenţei anticarioase.

Influenţa nutriţiei asupra structurilor dentare se extinde pe o perioadă mare de timp, atât în perioada formativă cât şi în perioada posteruptivă de contact direct dintre suprafaţa dintelui cu factori alimentari. Pregătirea unui teren rezistent îşi găseşte astfel justificare.

Dezvoltarea matricei dinţilor temporari începe din luna a IV-a a vieţii intrauterine. Astfel alimentaţia raţională are o componentă profilactică prenatală şi una postnatală.

Profilaxia prenatală asigură o bună dezvoltare a organismului copilului. Alimentaţia bine echilibrată a gravidei, cuprinzând proteine, hidrocarbonate, vitamine şi săruri minerale, asigură o dezvoltare sănătoasă a fătului.

Alimentaţia sugarului bazată pe lapte matern, este ideală pentru el.

Alimentaţia copilului este etapa în care începe să se definitiveze mineralizarea mugurilor dentari permanenţi.

Alimentaţia adolescentului şi a adultului este bazată pe un consum energetic mare. Acest consum este reprezentat de folosirea zaharurilor asociate cu făinoase, este pericolul principal apariţiei cariei, prin efectul de fermentaţie acidă.
În profilaxia cariei, educaţia sanitară este foarte importantă şi prin faptul că permite strângerea relaţiilor între medicul stomatolog şi populaţia care este antrenată astfel în aplicarea măsurilor preventive.

Curăţirea artificială reprezintă una dintre metodele cele mai eficiente în profilaxia cariei dentare. Periajul dentar trebuie să înceapă de la vârsta de 3 ani. Trebuie practicată după fiecare masă, în special după masa de seară. Copilul astfel antrenat va continua periajul care devine o măsură profilactică eficace.
Metoda de periaj mixtă, constă în periajul orizontal al suprafeţelor ocluzale şi vertical al suprafeţelor laterale ale dinţilor.

Peria de dinţi reprezintă mijlocul principal de realizare a curăţirii artificiale. Pastele de dinţi sunt substanţele complexe care au rolul curăţirii suprafeţelor dentare atât prin acţiunea abrazivă cât şi prin acţiunea detergentă. Recomandăm utilizarea pastelor de dinţi cu conţinut de fluor.

Evoluţia progresivă a cariei dentare, fără tendinţă de vindecare spontană solicită un tratament special, efectuat de o persoană calificată, utilată cu un echipament tehnic complicat şi costisitor.

Problemele ridicate de caria dentară, datorită pe de o parte priorităţii sale deosebite iar pe de altă parte complicaţiilor locale şi generale pe care le generează, necesită o largă acţiune cariopreventivă din care nu poate lipsi educaţia sanitară şi activitatea în acest sens a specialiştilor.

În acest sens, propunem controlul periodic din trei în trei luni, care contribuie la prevenirea cariilor numeroase, dar nu poate împiedica apariţia de noi carii.

Ca o ultimă problemă e la modă guma de mestecat, si în calitate de specialist recomand folosirea ei dar nu mai mult de 20 de minute după mesele principale, deoarece folosirea îndelungată pe timpul zilei poate provoca leziuni grave în articulaţia temporo-mandibulară.

prof. dr. Bocskay Ştefan

Coxartroza, posibilităţi de tratament conservativ şi chirurgical

Coxartroza este o boală foarte frecvent întâlnită în zilele noastre pe plan mondial. Apare mai ales după vârsta de 60 de ani, fiind vorba de o boală degenerativă a cartilajului articular. Din păcate însă, din ce în ce mai des, o întâlnim şi la o vârstă mai tânără la sexul feminin, în urma displaziei congenitale de şold, netratate sau incorect tratate.

Se întâlnește atât la bărbaţi, în perioada vârstei de 30-50 ani, în urma unor afecţiuni posttraumatice, dar mai ales sechelelor necrozei avasculare ale capului femural.

Coxartrozele primare, deci cele care apar de obicei după vârsta de 60 de ani, au un prognostic mai bun, respectiv şi posibilităţile de tratament, atât conservative cât şi chirurgicale, sunt mai eficiente.

În faza iniţială a bolii, atât coxartroza primară cât şi cele secundare, beneficiază de tratament conservativ: balneo-fizioterapie, kynetoterapie, antialgice, antiinflamatoare, miorelaxante.

Displazia congenitală de şold şi necroza avasculară ale capului femural, în fazele iniţiale beneficiază din timp util de anumite intervenţii chirurgicale, având ca scop prevenirea coxartrozei, sau încetinirea evoluţiei spre coxartroză (osteotomie de corecţie, foraje de decompresie).

Odată instalată coxartroza, cu toate fenomenele ei deja cunoscute, cu simptomatologia clinică evidentă şi cu examinările paraclinice (RTG, CT, RMN) care confirmă diagnosticul mai devreme sau mai târziu, are o singură indicaţie de tratament: cel chirurgical. Acest tratament chirurgical constă în implantarea unei endoproteze ( o nouă articulaţie) de şold. Aceste endoproteze, în general, se împart în două mari categorii: cimentate şi necimentate.

Cele cimentate sunt folosite la o vârstă mai înaintată (după 60-65 ani) şi se fixează de os cu ajutorul unui ciment osos special. Cele necimentate au în structura lor, respectiv pe suprafaţa lor, materiale speciale care permit integrarea protezei în structura osului, fără a folosi cimentul osos. Acest tip de endoproteză, este folosită la o vârstă tânără (până la o vârstă de 60 de ani), respectiv în anumite cazuri şi peste această vârstă, dacă structura osului permite implantarea protezei necimentate.

În primul rând, osteoporoza de diferită etiologie sau alte boli care afectează structura osului, contraindică folosirea endoprotezelor necimentate.

Bolnavii beneficiază intra şi postoperator, de tratament antibiotic preventiv şi anticoagulant. Tratamentul postoperator anticoagulant este deosebit de important, având în vedere prevenirea unor complicaţii tromboembolice câteodată fatale.
Toţi pacienţii care au beneficiat sau vor beneficia de acest tratament cu rezultate spectaculoase, trebuie să conştientizeze un lucru esenţial: nici o endoproteză articulară nu funcţionează fără probleme până la sfârşitul vieţii. Organismul uman nu este codificat genetic în vederea implantării şi acceptării definitive ale acestor proteze. Endoprotezele articulare pot fi considerate ca nişte piese de schimb, care la rândul lor sunt supuse fenomenului de uzură, aşadar orice tip de endoproteză (pe care le folosim în momentul actual pe plan mondial) va trebui să fie revizuită, eventual schimbată, după 15-20 de ani de funcţionare.
Desigur, în anumite situaţii în care pacientul nu respectă în totalitate indicaţiile chirurgului ortoped, revizia poate fi necesară şi mai repede.

În concluzie: endoprotezarea şoldului bolnav a revoluţionat posibilităţile de tratament, redând bolnavilor un mod de viaţă mult schimbată: (fără dureri, posibilităţi de a practica anumite sporturi, etc.)

Indicaţiile medicului curant privind modul de viaţă după implantarea endoprotezei, trebuiesc strict respectate, evitând astfel complicaţia nedorită şi prelungind timpul de funcţionare fără probleme a neoarticulaţiei create.

prof. dr. Nagy Örs,
șeful Clinicii de Ortopedie şi Traumatologie II. Târgu-Mureş, prorector didactic U.M.F Târgu-Mureş

Profilul unui sportiv de excepţie

Gombos Attila. Data naşterii: 18 iulie 1973. Zodia: rac

Suntem 3 fraţi în familie: 2 gemeni (eu şi fratele meu Gombos Levente) şi fratele mai mare Gombos Géza Csaba.Facem parte dintr-o familie relativ săracă. Mama este de loc din Valea Izvoarelor iar tatăl nostru este din comuna Păsăreni.

Tatăl nostru a moştenit un singur lucru de la tatăl lui, şi anume: Cum NU trebuie să întreţii o familie. A reuşit să termine studiile la liceul Bolyai Farkas din Tg.-Mureş, apoi facultatea de inginerie electronică. Locuia în căminul studenţesc, iar atunci când avea posibilitatea să meargă acasă (dar asta se întâmpla doar la sfârşit de săptămână), parcurgea pe jos 15 km prin pădure ca să ajungă acasă la Păsăreni.

Tatăl nostru practica judo şi haltere, însă datorită unor probleme de sănătate apărute la inimă, a fost nevoit să se reprofileze pe un alt sport, sportul minţii, şahul. Ajungând să fie maestru, a participat la foarte multe competiţii naţionale.Mama, de asemenea, provine dintr-o familie săracă dar foarte muncitoare. A terminat colegiul de pedagogie şi în acelaşi timp a practicat, timp de 5 ani volei.

Cu astfel de antecedente sportive se putea preconiza că şi cei trei băieţi ai familiei Gombos urmau să practice şi să iubească sportul, urmând ca pe parcursul anilor să se contureze şi să se accentueze calitatea de sportivi de performanţă. Din cauză că eu eram mai mic de înălţime şi având o constituţie fizică mai firavă, însă fiind plin de energie, chiar dacă eram frate geamăn cu Levente, familia a decis că eu sunt cel mai mic, Levente-fratele mijlociu iar Csaba-fratele cel mare.

Din experienţa lor, părinţii noştri, au ştiut cel mai bine cum să ne îndrume către o viaţă sănătoasă. Motivaţia unei vieţi sănătoase este cu desăvârşire sportul, care ajută nu numai la nivel fizic ci şi psihic, aducând sănătate şi echilibru pe cele două planuri. Am fost un copil plin de energie. Neastâmpărat! De exemplu, locuind la parter, părinţii mei îmi spuneau tot timpul că nu e bine să mă caţăr pe balcon, sau pe nu stiu ce copaci din spaţiul verde, dar eu luam totul ca pe o provocare.

Cred că motivul pentru care părinţii ne-au îndrumat către sport, a fost şi acela că vroiau să ne focalizeze energia într-un lucru benefic, astfel rezolvând ambele probleme. În tot acest timp, părinţii noştri lucrau. Mama, în învăţământul preşcolar, ca educatoare, iar tatăl nostru deţinea funcţia de conducere a biroului de administraţie al ICRA ( pe acea vreme “cămara” de alimente a judeţului Mureş.), astfel părinţii noştri aveau posibilitatea de a ne asigura o alimentaţie sănătoasă, bogată şi echilibrată din punct de vedere nutriţional. Aveau grijă ca vitaminele, mineralele, proteinele şi carbohidraţii să nu lipsească, în forma lor naturală, de pe masa noastră şi astfel am crescut sănătoşi.

(continuare în numărul 6 al revistei “Sănătatea Contează”)

Gombos Attila,

multiplu campion naţional, european şi mondial în arte marţiale

Zece paşi spre longevitate - Pasul doi

Motto: Este important să învăţăm ceva în fiecare zi.

Majoritatea oamenilor în momentul când află că sunt maestru de arte marţiale, aşteaptă să afle secretele acestei “Arte”, să afle ceva despre energia internă, dacă ceea ce văd în filme este sau nu adevărat, dacă există lovituri vătămătoare întârziate şi multe altele. De obicei evit să răspund la aceste întrebări, deoarece oamenii se interesează despre aceste lucruri foarte superficial. 

Puţini sunt aceia care într-adevăr sunt preocupaţi de adâncimile şi implicaţiile aceastor probleme. Toţi ar dori să ştie sau să obţină “ştiinţa” repede, ceea ce este imposibil.

Învăţarea acestor lucruri este grea şi anevoiosă. Nu neapărat antrenamentele şi pregătirea/învăţarea în sine, ci timpul trebuie investit în acest studiu, transformarea formei de viaţă, introducerea unui regim ordonat în viaţa de zi cu zi, acceptarea faptului, că pregătirea mentală, fizică şi psihică devine parte integrantă a vieţii, acestea transformându-se cu timpul din “muncă” în distracţie şi plăcere. Interesant este că toţi ar dori să înceapă cu sfârşitul, adică să ajungă la rezultate fără muncă şi efort investit. În acest caz suntem în situaţia când citim dintr-o carte prima dată sfârşitul, fără să ne intereseze întregul. Este adevărat că aflăm cum se termină întâmplarea, dar nu înţelegem cum s-a ajuns acolo. Din păcate, rezultatele şi cunoştinţele se obţin numai printr-un efort susţinut şi continuu.

Majoritatea oamenilor au tendinţa să creadă numai ce pot ei vedea şi simţi, crezând că dacă ei nu sunt în stare să vadă şi să simtă anumite lucruri, nici alţii nu pot, deci acestea nu există. Nu putem merge pe “Drum” împreună numai dacă aveţi mintea şi sufletul deschis pentru NOU, având convingerea că există lucruri care azi sunt nevăzute pentru voi, dar poate mâine le veţi vedea şi înţelege. Pentru a învăţa secretele longevităţii, în continuare vom vedea cât de interesant este modul de adaptare la efort a corpului uman şi reglajele interne aferente, precum şi adaptarea sistemului respirator la efort.

Cu antrenamente susţinute se poate dezvolta fizicul corpului uman, dar din punct de vedere mental este mult mai important că şi tehnicitatea se poate ridica la nivel înalt datorită adaptării sistemului nervos la solicitarea specifică. Prin urmare atât în creier şi sistemul nervos, cât şi în controlul muşchilor există rezerve foarte mari pentru dezvoltare şi adaptare.

Conform studiilor efectuate în ultimii ani, s-au schimbat foarte multe în modul de a privi funcţionalitatea sistemelor biologice din corpul uman, mai ales când ne referim la aceste sisteme din punctul de vedere al vieţii sportive şi al adaptabilităţii la antrenamente şi efort. Funcţionarea lor este explicată în fiziologia sportivă, care azi este privită ca o ştiinţă a reglării şi interdependenţei sistemelor componente, faţă de percepţia mai veche, când era privită ca o ştiinţă care explica funcţionarea sistemului. Acum primordiale sunt schimbările, modificările şi influenţările reciproce din sistem, adică în ce mod se schimbă organismul şi reglajele funcţionale din corp datorită antrenamentelor sistematice. Bine-nţeles că în optica de interpretare nouă se încadrează şi studiul funcţionării în condiţii de sarcină a fiecărui organ intern separat, deoarece în urma încărcării pronunţate timp îndelungat a acestor organe (antrenamente sistematice) se ajunge la o capacitate mai mare de funcţionare a acestora, adică şi la mărirea domeniilor de reglaj.

Reglajele funcţionale comandate mental pe bază de voinţă (de exemplu activitatea musculară) sunt comandate de sistemul nervos somatic. Reglajul funcţionării organelor interne şi a glandelor este însă ”comandată” automat, fără intervenţia voită a persoanei, de sistemul nervos vegetativ. Sistemul senzorial este conceput pentru sesizarea lumii exterioare.

Adaptarea rapidă la schimbările exterioare sunt posibile datorită sistemului nervos şi ale organelor de simţ, iar adaptările lente şi de lungă durată sunt rezolvate de sistemul neuro – endocrin.
Deoarece rezistenţa la efort şi adaptarea organismului depinde în foarte mare măsură de oxigenul inhalat de individ, pe lângă analiza adaptării sistemului sanguin, este necesar să facem corelaţia şi cu sistemul respirator.

Omul poate acoperi fără probleme necesarul de oxigen în timpul activităţilor zilnice obişnuite. Aceasta este cantitatea de aer inhalat în stare de repaus, adică aproximativ 0,5 l. La inspiraţie şi expiraţie maximă această cantitate de aer este mult mai mare, adică aproximativ 3,5 – 4,5 l.

Pentru a înţelege posibilităţile corpului nostru, este important să înţelegem corelaţiile existente între frecvenţa respiraţiei şi cantitatea aerului inspirat în funcţie de efort, corelaţiile fiind prezentate şi în figură.

În odihnă, un adult inspiră/expiră de 14 – 16 ori pe minut, ceea ce înseamnă 7 – 8 litri de aer pe minut. Pentru un adult neantrenat în cazul depunerii unui efort, această valoare poate creşte de aproximativ 10 – 12 ori (adică 80 – 100 l/min). La cei antrenaţi valoarea aerului consumat în timpul efortului poate creşte de 20 de ori, ceea ce înseamnă 140 – 160 l/min.

Este important de subliniat faptul că până la valoarea de aproximativ 100 litri/min câştigul de oxigen din aerul inspirat necesar efectuării efortului creşte liniar, după care curba începe să se limiteze. Peste această valoare efortul este atât de mare, încât surplusul de oxigen inspirat se consumă pentru asigurarea alimentării cu oxigen a muşchilor toracelui.

Și peste aceste valori maxime este posibilă efectuarea de efort, dar se face pe „datorie de oxigen” şi poate să aibă o durată între 50 secunde şi 3 minute (în funcţie de intensitatea efortului). După terminarea efortului, corpul compensează în timp lipsa de oxigen. Timpul de revenire este proporţional cu cantitatea de acid lactic înmagazinat în muşchi.

Omul poate să efectueze efort de intensitate maximă numai aproximativ 40 de secunde. Prin urmare, oricât s-au dezvoltat în ultimii ani sportivii la proba de 400 m plat sau 100 m înot, nu sunt capabili să execute toată proba la capacitatea de efort maxim. La fel şi în probele de tao din wushu, unde probele sunt concepute ca timp de execuţie peste un minut, sportivii nu pot executa întregul taolu la capacitatea maximă de efort.

Dar cel mai concludent pentru capacitatea adaptării corpului uman la efort este faptul, că un om antrenat poate să efectueze efort continuu şi la nivelul la care un om neantrenat deja a ajuns la limita nivelului de efort.

Din cele prezentate se vede, că oricine poate să se menţină şi să se dezvolte fizic, tehnic şi mental prin exerciţii efectuate zilnic. Coordonarea mişcărilor membrelor şi a întregului corp se poate menţine până la vârste înaintate, deoarece exerciţiile mai complexe (ex. taijiquan) obligă creierul şi sistemul nervos să lucreze la capacitate maximă şi-l ţine în formă, dar totodată asigură muncă şi pentru musculatură, organele interne, sistemul sanguin, sistemul respirator, etc.

În Tg. Mureş există posibilitatea de a practica taijiquan-ul pentru toate vârstele în fiecare vineri de la ora 18.00 în sala de sport a Colegiului Agricol Traian Săvulescu, str. Călăraşilor nr.108.

Sifu Horváth Attila Ladislau,

antrenor emerit în Artele Marţiale Chinezeşti

 

Magnetoterapia

1. Definiție. Istoric.

  • magnetoterapia, este o metodă de tratament alternativă sau complementară, neinvazivă, fără efecte secundare. Poate servi și la menținerea sănătații și la regenerare.
  • după descoperirea întâmplătoare în antichitate a “pietrei lui Magnus”, magnetismul a fost utilizat până în zilele noastre, pentru întreținerea stării de sănătate, pentru înfrumusețare și pentru tratamentul unei largi game de afecțiuni, cu efecte benefice.
  • terapia magnetică empirică, utiliza magneții așezați pe corpul omului, aceștia furnizau câmpuri magnetice statice. În ultimele decenii s-a trecut la utilizarea câmpurilor magnetice pulsatorii, produse cu ajutorul unor aparate speciale.
  • în prezent cercetările științifice încă în derulare au reușit să fundamenteze efectele diminuării/lipsei, câmpului magnetic al Pământului asupra organismelor vii și asupra omului; respectiv efectele benefice ale magnetoterapiei în condiții de boală.


2. Interrelațiile câmpului magnetic uman

Înțelegerea terapiei magnetice este legată de interrelațiile câmpului magnetic uman, cu câmpurile magnetice generate de planeta Pământ și ionosferă, de cele cosmice (soare, furtuni magnetice, furtuni meteo) și de cele artificiale („smogul magnetic”). Dintre acestea, câmpurile magnetice ale Pământului și ionosferei, apar benefice, iar cele cosmice naturale și artificiale în anumite condiții pot genera efecte adverse. Organismele vii și omul s-au adaptat la câmpuri magnetice de mică intensitate (100µT -250µT) sau (300-500Gauss) și frecvența (0,5 Hz). De remarcat că aceste valori sunt date și de aparatele de magnetoterapie. S-a dovedit că magnetismul, pentru organismele vii și om este la fel de necesar ca oxigenul, apa, alimentele și lumina.

Câmpul bioelectromagnetic al omului

Câmpul bioelectromagnetic (BEMF-bioelectromagnetic field), propriu organismelor unor animale, omului și unor plante, se datorează unor evenimente electrice scurte – potențiale de acțiune – generate la nivelul canalelor ionice membranare, voltaj dependente, ale unor celule nervoase din mușchi sau a unor glande endocrine. La nivelul creierului aceste potențiale au frecvențe între 8-12Hz (in somn 2 Hz).

Potențialele de acțiune, servesc în principal la comunicarea intercelulară și la activarea proceselor metabolice intracelulare.

Totodată, câmpul electromagnetic al organismului viu, interacționează cu câmpurile magnetice de foarte joasă frecvență (very low frequency) ale Pământului și întâmplător cu cele cosmice naturale sau artificiale.

Pe interacțiunile câmpului electromagnetic al omului cu câmpurile magnetice din mediul său de viață, se bazează studiile și realizările magnetoterapiei.

Câmpul magnetic al Pământului
Pământul este un magnet uriaș care generează un câmp magnetic de inducție de 2 x 10-4T și cu o frecvență de 7,8Hz. Omul după cum am menționat, este adaptat la această intensitate și frecvență a câmpului magnetic terestru. Câmpul magnetic al Terrei ar fi produs și întreținut de mișcarea electronilor fluidelor fierbinți din miezul lichid. Câmpul magnetic al Pământului are două roluri esențiale pentru existența organismelor vii:

  • de menținere al unui echilibru energetic fiziologic a potențialelor de acțiune, realizând o adevărată homeostazie electromagnetică;
  • de “umbrelă de protecție” împotriva variației radiațiilor cosmice (furtuni magnetice, fulgere) sau a celor produse de civilizație (smogul electromagnetic). În lipsa acestei protecții, organismele vii s-ar modifica genetic si în final ar dispărea.

Câmpul magnetic al Pământului, scade cu cât ne urcăm mai sus în cosmos, însă în mod compensator un spațiu din ionosferă de 50-60 km se comportă ca o “cutie de rezonanță” care prin undele Schumann, cu o frecvență de 7,83Hz oferă o protecție suplimentară împotriva furtunilor solare sau meteorologice.

Rolul câmpului magnetic asupra stării de săntăte a omului a fost sugerat și argumentat după cum urmează:

  • forța câmpului magnetic al Pământului a scăzut cu peste 50% in ultimii 500 de ani, având în prezent 0,5 Gauss (0,3 Gauss la Ecuator si 0,7gauss la poli);
  • la acest fenomen se asociază și inversarea geomagnetică a polilor (“teoria inversării rapide a polilor”) care se petrece de asemenea în timp îndelungat. Când polii se inversează, intensitatea câmpului magnetic scade, suprafața planetei fiind mai expusă la radiații;
  • dormitul cu capul spre nord sugerat încă de vechii indieni apare justificat de faptul că creierul având cel mai puternic câmp magnetic, facilitează trecerea câmpului magnetic al Pământului prin corpul omenesc;
  • micșorarea câmpului magnetic la cosmonauți, a produs îmbolnăvirea acestora. Tabloul morbid era dominat de: cefalee, somnolență, amnezie, depresie, irascibilitate sau chiar accidente cerebrale, disfuncții ale aparatelor respirator sau circulator (creșterea tensiunii arteriale sau chiar accidente cardiace), ale glandelor endocrine (hipocalcemie, osteoporoză) și câștig în greutate.
  • germenii microbieni au fost omorâți iar plantele și animalele de experiență s-au îmbolnăvit și au murit în lipsa câmpului magnetic terestru;
  • K. Nikagawa (Tokyo) în 1976 a publicat un studiu pe 11.648 pacienți supuși diferitelor dispozitive magnetice, pe baza căruia a descris “sindromul absenței câmpului magnetic”. Acesta este caracterizat prin: cefalee, dureri la nivelul coloanei vertebrale, anchiloza articulațiilor și mușchiilor, semne de fibromialgie, insomnii și oboseală generalizată;
  • Furtunile geomagnetice, sunt provocate de norii de particule (CME-coronar mass ejections), aruncați în spațiu de exploziile solare, care ating Pământul în 2-3 zile. Norii sunt compuși din gaze ionizate, plasmă și particule marcate electric. Au un câmp magnetic propriu ce interactionează cu cel al Pământului, provocând “furtunile geomagnetice”. Acestea perturbă propagarea undelor electromagnetice din toată gama de frecvență producând pagube importante.
  • “Smogul electromagnetic” reprezintă totalitatea undelor generate de dispozitive electronice, ocupaționale sau ambientale, cu fir sau fără fir (telefoane, telefoane celulare, aparate de aer condiționat, transformatoare, antene de telefonie mobilă, aparate electrocasnice, liniile electrice ale troleibuzelor, tramvaielor, relee radio, de televiziune etc.). Acestea pot provoca dezechilibre mentale, fizice sau emoționale. Instituții specializate (ICNIRP) și organizații nonguvernamentale în baza unor standarde, controlează periodic nivelul radiațiilor emise.

3. Efectele benefice ale terapiei magnetice pulsatile asupra organismului uman

Cercetări, încă în curs, nu numai că au reușit să identifice aspectele menționate de „deconectare”, a ființei umane de la binefacerile câmpului magnetic al Pământului; ci au reușit să ofere și modalități de „reconectare” la aceste efecte prin intermediul unei întregi game de aparate. În prezent domină aparatele de magnetoterapie pulsatilă.

Au fost descrise 6 grupe de bază de efecte benefice curative ale magnetoterapiei: îndepărtarea durerii (efect analgetic), miorelaxare (îndepărtarea spasmului), antiedematos (contra edemelor), vasodilatator (lărgirea vaselor de sânge), detoxifiant (accelerarea metabolismului) și efect antireumatic, antiinflamator, regenerator și de vindecare.

  • efectul analgetic. Prin inducția magnetică se produce un curent electric în fibrele nervoase care împiedică impulsurile dureroase de la sursa de durere să treacă prin măduva spinării la centrii cerebrali; astfel controlându-se durerea. La efectul analgetic concură și alte mecanisme ca: creșterea producției de endorfine, suprimarea inflamației și a edemelor cât și relaxarea musculară.
    Stimularea producerii de endorfine și reglarea fluxului ionilor de calciu prin membrana celulară, contribuie la dilatarea vaselor și la efectul analgetic.
  • efectul analgetic, este însoțit și de somnolență și de lipsa durerilor. Este activată de asemenea lactat dehidrogenaza, care degradează acidul lactic din mușchi, acesta iritând terminațiile nervoase.
  • efectul miorelaxant. Terapia magnetică îndepărtează metaboliții acizi (ex. acidul lactic), cu atenuarea iritației nervilor și a mușchilor afectați de inflamația cronică. Contractura musculară este îndepărtată (la sportivi), sau la cei care suferă de dureri de coloană etc.
  • efectul antiedematos. Terapia magnetică produce absorbția edemelor, reducând astfel inflamația și durerea.
  • efectul vasodilatator. Terapia magnetică produce polarizarea hematiilor care se redispersează consecutiv crescând capacitatea de oxigenare. Acest fenomen produce și relaxarea mușchilor arteriali (vasodilatație), care ajută astfel la oxigenarea sângelui cât și la creșterea nutriției țesuturilor și de asemenea și la eliminarea toxinelor.
    Eritrocitele sunt astfel făcute mai „plastice”, depășind „obstacolele” apărute prin îmbolnăvire iar riscul de embolie este evitat.

În cursul terapiei magnetice, sistemul nervos parasimpatic este activat și calciul expulzat dilatând astfel mușchii capilarelor și realizând o vasodilatație sistemică.

Toate aceste procese îmbunătățesc funcțiile inimii, vaselor cât și presiunea arterială. Este combătută astfel boala coronariană și ischemia arterelor extremităților, ulcerele varicoase și alte disfuncții circulatorii. Este ameliorată și circulația în piele și mușchi.

  • efectul detoxifiant. Câmpul magnetic pulsatil străbate fiecare celulă inducând curent electric. Potențialul de membrană celulară se schimbă, cu afectarea permeabilității membranei, stimularea circulației sângelui, a oxigenării și nutriției. Rezultă o mai bună eliminare a metaboliților, procese care stimulează procesele de vindecare și recuperare (ex. la nivelul ficatului, mușchilor, membrelor, etc.).
  • efectul de regenerare, antiinflamator și antireumatic. Unele dovezi, arată că terapia magnetică activează lanțul ATP / GMP în favoarea ATP-ului care este principalul motor energetic celular. Acesta activează procesele de vindecare la nivelul oaselor, fracturilor, artrozelor sau endoprotezelor. Crește nivelul proteoglicanilor (cu 22%) și astfel regenerarea/ vindecarea coxartrozelor. Procesul este valabil și la țesuturile moi în caz de boli reumatice sau infecțioase (sinuzite, osteomielite).

Indicațiile terapeutice ale magnetoterapiei pulsatile. Indicațiile terapeutice ale magnetoterapiei pulsatile, acoperă o gamă largă de afecțiuni, sindroame sau stări disfuncționale, dintre care menționăm pe cele mai comune:

  • afecțiuni acute și cronice osteoarticulare: spondiloze, coxartroze, gonartroze, artrite scapulohumerale, epicondilite, sciatică, hernie de disc, tendinită, miozite, osteoporoze, accidente de sport (tenis), consolidare fracturi, endoproteze de sold, poliartrita cronică reumatoidă, boala Bechterew, sindrom Südek, meteorosensibilitate.
  • afecțiuni ale sistemului nervos. Stări după accidente vasculare cerebrale, scleroză multiplă, stări de stres, anxietate, insomnii, sindrom de oboseală cronică, tinitus, migrene, leziuni ale nervilor periferici.
  • afecțiuni acute și cronice cardiovasculare. Stări după accidente cardiace, boli arteriale ocluzive periferice, edeme, tromboembolii, stări de decubit, gangrene.
  • stări imunodeprimante, postinfecțioase, postagresive, după eforturi fizice epuizante, stări alergice.
  • boli ale aparatului respirator. Sinuzită cronică, bronșită cronică, astm bronsic.
  • boli ale aparatului digestiv. Gastrite, colecistice cronice, dischinezii gastrointestinale.
  • boli ale aparatului urogenital. Cistite, tulburări menstruale, adenom de prostată, incontinență urinară.
  • boli de nutriție și metabolism, obezitate, diabet tip 2.

5. Contraindicațiile magnetoterapiei: pacemaker sau orice implant electronic. Stentul coronarian nu constituie contraindicație. Pompa de insulină. Sarcină. Epilepsie. Infecții febrile. Hiperactivitate hormonală (ex. hipertiroidie).

6. Măsuri de optimizare a magnetoterapiei:

  • aport corespunzător de lichide, mișcare în aer liber, alimentație echilibrată, evitare stres;
  • asociere cu alte măsuri terapeutice complementare sau alopate, vor fi decise de medicul curant. Între acestea reținem: laserterapia, fitoterapia, homeopatia sau acupunctura.

7. Concluzii

Magnetoterapia, utilizată curent de peste 100 de ani, este o metodă alternativă/complementară, neinvazivă, fără efecte adverse, simplă, eficace și ieftină; tot mai mult agreată de pacienți și medici.

prof. cons. dr. Mircea Chiorean

Acupunctura urechii sau terapia auriculară

Acupunctura este o metodă de tratament cu o vechime de peste 5000 de ani. Este o tehnică medicală chineză tradiţională de deblocare a Qi-ului prin inserţia de ace foarte fine în anumite puncte de pe corp pentru a echilibra forţele antagoniste jin şi yang.

Qi-ul este o energie care se presupune că trece prin toate corpurile urmând 14 căi principale numite meridiane. Când jin şi yang sunt în armonie Qi-ul curge liber prin corp iar persoana este sănătoasă. Când se declanşează un dezechilibru energetic, datorită unor factori endo- şi / sau exogeni persoana se îmbolnăveşte. 

Acest dezechilibru poate fi provocat de un exces de energie, care va fi dispersată către alte zone ale corpului iar meridianele blocate vor fi redeschise prin redirecţionarea de energie către acestea. Prin şedinţele de acupunctură se urmăreşte deci restabilirea echilibrului energetic al corpului.

Medicina chineză tradiţională a identificat aproximativ 500 puncte specifice în care se pot insera ace fine, puncte ce corespund anumitor organe din corp. Procedura nu este dureroasă, iar acele sunt lăsate de la câteva minute până la o oră.
O variantă a acupuncturii tradiţionale este reprezentată de acupunctura urechii sau terapia auriculară. Această metodă de diagnosticare şi tratament se bazează pe concepţia că urechea este harta organelor din corp. Dezvoltarea rapidă a acupuncturii auriculare, în Europa, se datorează neurologului francez dr. Paul NOGIER, care este numit şi “tatăl acupuncturii auriculare”. El a observat că aşezarea punctelor (zonelor) din ureche nu este deloc întâmplătoare, ba chiar corespunde părţilor corpului unui făt în uter, aşezat cu capul în jos.

De terapie auriculară vorbim în cazul în care pentru tratament folosim un stimulator numit Stim Flex. Acesta este un aparat de identificare a punctelor active şi de tratament prin electrostimulare. Este un procedeu mult mai comod pentru pacient, mai ales în cazul sensibilităţii la ace.

În acupunctura auriculară pe lângă ace foarte fine de unică folosinţă se folosesc şi aşa numitele ace permanente şi biluţe cu plante medicinale, care pot rămâne în ureche până la 10 zile şi pot fi îndepărtate de pacient.

Diagnosticare – “Arată-mi urechea şi îţi spun de ce suferi” – nouă ni se pare ciudată acestă afirmaţie, însă cei din orientul îndepărtat pun mare accent pe deformările (aspect, culoare, pată, băşică, mlaştină,etc.) apărute pe zonele bine definite ale urechii. Aceste deformări arată afecţiuni ale organului sau părţii coprului corespunzător zonei. În cazul unor afecţiuni, pe lângă aceste deformaţiuni, zonele devin sensibile la apăsare sau chiar dureroase, iar tensiunea în punctul – zona respectivă scade comparativ cu zona din împrejur.

Tratament –acupunctura auriculară poate fi aplicată în următoarele cazuri: dependenţe (drog, alcool, tutun), dureri reumatice, alergii, reducerea greutăţii corporale, migrenă, probleme menstruale, bronşită, febră, depresii, nelinişte, anxietate, labilitatea sistemului nervos vegetativ, hiperactivitate în special la copii.

Vă amintesc două afecţiuni foarte des întâlnite şi efectele benefice ale acupuncturii auriculare în aceste cazuri:
Pentru dependenţe (drog, alcool, tutun) , în special pentru dependenţa de droguri s-a dezvoltat un protocol de detoxifiere numit NADA (numele asociaţiei fondatoare National Acupuncture Detoxification Association). Acest protocol prevede aplicarea a 5 ace de unică folosinţă in 5 puncte din ureche timp de 40 minute – o oră, timp în care pacientul se relaxează într-un ambient plăcut.

Stimularea anumitor acupuncte de pe ureche are un efect puternic în reducerea greutăţii corporale. Efecte: suprimă apetitul, diuretic, relaxant, detoxifiant, activează metabolismul şi scade dorinţa de mâncare.

Noţiuni similare legate de o parte a corpului care este considerată a reprezenta o hartă a organelor sunt folosite în iridologie- irisul este harta corpului, şi reflexologie- talpa piciorului este harta corpului.

Gombos Andrea, auriculo-terapeut (NADA)

Az agyhalál: megállapitás három fázisban

Az agyhalál esetében a kizáró körülményeket kell tisztázni. Az agyhalál nem állapítható meg, ha az alábbiak közül bármelyik kimutatható:

  • mérgezés, gyógyszerhatás (narko-tikumok, hipnotikumok, drogok stb.), neuromuszkuláris blokád;
  • sokk-állapot;
  • metabolikus vagy endokrin eredetű kóma;
  • lehülés (a vizsgálat idöpontjában mért rectális hőmérséklet 35°C alatt van);
  • egyes gyulladásos idegrendszeri betegségek (pl. agytörzsi encephalitis, polyneuritis cranialis).

A második lépés az agyműködés teljes hiányának és visszafordíthatatlan megszünéseknek bizonyítása, ehhez az szükséges, hogy az alább felsorolt klinikai tünetek együttesen fennáljanak:

  • mély eszméletlenség;
  • az alábbi agytörzsi reflexek egyik oldalán sem válthatok ki:
    • pupillareflex
    • corneareflex
    • III. trigemino-faciális fájdalmi reakció,
    • vestibulo-ocularis reflex,
    • köhögés reflex a garat, trachea, bronchus ingerlésével.

Hiányzik a spontán légzés és a légközpont bénulása igazolható apnoe-teszttel.

A harmadik lépés a hiányzó agyműködés irreverzibilitásának bizonyítása. Ez vagy a kizárolag klinikai tünetek és a kórlefolyás megfigyelésével, vagy a klinikai tünetek mellett kiegészitő műszeres vizsgálatok révén történik.

A hiányzó agyműködés irreverzibilitását a klinikai tünetek mellett az alábbi műszeres vizsgálati eredmények is bizonyíthatják, a vizsgáló a felsorolt modszerek közül saját belátása szerint választhat:

  • ismételt transzkraniális Doppler-vizsgálat;
  • Tc 99m HMPAO-val készített perfuziós szcintigram;
  • négy ér angiográfia: az angiogrammokon nincs cerebrális érdeklődés.

A spinális autonom reflexek kiválthatósága az agyhalál megállapítását nem zárja ki. Olyan állapotokban, amelyekben a feltételek fennállása vagy a tünetek nem egyértelműek, újszülötteknél, koraszülötteknél a vizsgálatot – lehetőleg 24 óra elteltével – ismételni kell.

Különös gondosság szükség újszülötteknél és koraszülötteknél, mivel a vizsgálat alapját képező reflextevékenység cask a 28-32. terhességi héten jelenik meg.

Az újabb kutatások a disszociált agyhalál fogalmán belül két állapotot különböztetnek meg:

  • az agykéreg funkciok végleges megszünte. Supratentoriális károsodásoknál a halál a reaktiv kóma, az agytörzsi reflexek hiánya és elsődleges agykárosodásnál a negativ apnoe-teszt 12 orás, másodlagos agykárosodásnál annak 3 napos fenállása esetén megállapítható. Újszülötteknél és gyermekeknél hosszabb megfigyelési idő, EEG és esetleg egyéb kiegészitő vizsgálatok (perfusios scintigraphia stb.) szükségesek.
  • az agytörzsi funkciók végleges elvesztése. Infratentoriális károsodásoknál a fizikális és funkcionális vizsgálatok nem elégségesek, valamennyi agyi ér direkt angirográfiájával vagy sonográfiájával szükséges bizonyítani az agyi keringés végleges leálltát.

dr. Hecser L.László, egyetemi-elöadó tanár
Igazságügyi Orvostani Intézet Marosvásárhely igazgató

Fogágybetegségek – sajnos a páciensek nem ismerik fel a veszélyt

A fogágy kóros elváltozásainak különböző klinikai megnyilvánulásait foglalja magába e gyűjtőnév. Már gyermekkorban is előfordul a fogágybetegség, idősebb korban fogínysorvadásról beszélünk, amikor már kilazultak a fogak: ekkor a felnőtt embernek a fogágybetegségéről van szó. A témáról dr. Bocskay Istvánnal, a Marosvásárhelyi Orvosi és Gyógyszerészeti Egyetem nyugdíjas konzultáns professzorával beszélgettünk.

A fogágy a fogaknak bizonyos mértékű rugalmasságát biztosítja. Ha ez nem így lenne, rágás közben összetörne a fog koronája. A fogágybetegségek esetében a kutatók megállapították, hogy mindegyik formának megvan a maga mikroorganizmusa, amelyik okozza. Különösen a gyermek- és az ifjúkorban van egy nagyon jellegzetes baktérium, ami a fogágybetegség elég súlyos formáját okozhatja. Klinikai gyakorlatom során nemegyszer jelentkeztek gyerekek és 15-17 éves ifjak meglazult fogakkal. A betegségre antibiotikumos kezelést alkalmaznak.

Hogyan előzhető meg a fogágybetegség kialakulása? Mire kell odafigyelni már gyerekkorban?

Sajnos a páciensek nem ismerik fel a veszélyt. Amikor a fogak tisztogatása során a fogíny kissé vérzik, sok esetben a páciens, ahelyett, hogy felkeresné a szakembert, abbahagyja a fogmosást, mert megijed. Elhanyagolja a szájhigiénét és így a mikroorganizmusok elszaporodnak, mélyebbre hatolnak és megtámadják azokat a rostokat, amelyek végül már nem tudják megtartani a fogakat. Fontos a vérzékenység okának kiderítése, mert a kezdeti stádiumban lehet segíteni. A kórformának megfelelő kezelésmódok egészen a sebészeti beavatkozásig mennek. A fogágybetegségekben az elvesztett csontot is tudjuk pótolni, csontképző gyógyszerekkel, illetve saját csont felhasználásával, beültetésével. Ilyen beavatkozást Marosvásárhelyen is végeznek a szájsebész kollégák.

Lehetnek-e káros következményei az egészségre a kezeletlen fogágybetegségeknek?

Szakemberek szerint például azok a várandós nők, akiknek súlyos fogágybetegségük van, veszélyeztetettek. Statisztikailag bizonyított, hogy esetükben fennáll a koraszülés veszélye. Tehát nemcsak olyan egyszerű kérdésről van szó, hogy kilazult a fog és majd tesznek másikat a fogorvosok, hanem az egész szervezetet érintheti a dolog.

A reklámokban paradontózis elleni fogkrémeket ajánlanak. Érdemes-e ezeket használni?

Saját klinikai tapasztalatomból állítom, hogy vannak speciális fogkrémek, amelyeket érdemes használni, mert segítenek a fogágybetegség kezelésében, a megelőzésben.

Antalfi Imola

Programul de transplant din Centrul de Chirurgie Generală şi Transplant Hepatic Fundeni

Începând cu 21 iunie 1997 când s-a efectuat primul transplant de ficat din România şi până în prezent, în Centrul de Chirurgie Generală şi Transplant Hepatic Fundeni s-au efectuat 200 de transplanturi hepatice.

Programul a cunoscut un curs permanent ascendent. După o perioadă extrem de grea a începutului 1997-2000 (primele patru operaţii efectuate nu au fost urmate de supravieţuirea bolnavilor) pe 15 aprilie 2000 a fost efectuată prima operaţie cu supravieţuire a pacientului. Dl. Penea Gheorghe, transplantat în acea zi, supravieţuieşte şi în prezent si se află într-o condiţie foarte bună. Între 2000 şi 2006 numărul de operaţii a fost relativ redus, datorită dificultăţilor materiale şi, mai ales, numărului mic de donatori.

Aceasta în condiţiile în care, atunci când au existat donatori, s-au efectuat şi patru operaţii de transplant într-o singură zi (în anul 2001).

Abia în 2006 s-au făcut 20 de transplanturi într-un an, iar la sfârşitul anului respectiv programul nostru atingea cifra de 100. În ultimii 3 ani, datorită creşterii semnificative a numărului de donatori, numărul operaţiilor a cunoscut o curbă ascendentă, ajungând la valoarea multora din programele vest-europene: 31 de transplanturi în 2007, 43 în 2008 şi 24 până în această lună a anului 2009. Rezultatele s-au ameliorat şi ele permanent, ajungând în prezent la nivelul celor europene, în ceea ce priveşte supravieţuirea imediată, care este de 90%. Supravieţuirea globală pe întreaga serie de 200 de pacienţi este de 72,5% (145 de transplantaţi hepatic sunt în viaţă).

Datele centrului nostru se găsesc în Registrul European de Transplant de la Paris, precum şi în Registrul Naţional de Transplant, fiind singurul centru de transplant de organe din România care a furnizat date complete.

Cele mai bune rezultate au fost obţinute în ultimii 3 ani, fiind un fapt cunoscut şi la nivel internaţional că, de la un anumit număr de transplanturi efectuate anual (de regulă peste 30) rezultatele devin semnificativ mai bune.

Începând din anul 2000 mai mulţi membri ai echipei de transplant hepatic (Vlad Braşoveanu, Doina Hrehoreţ, Bogdan Dorobanţu, Emil Matei, Radu Zamfir) au efectuat stagii de pregătire în străinătate în Franţa, Italia, Germania şi Coreea de Sud). În momentul de faţă, în central nostru există mai multe echipe care pot efectua în mod independent operaţia de transplant.

Ceea ce ne propunem în viitorul apropiat este creşterea în continuare a numărului de operaţii, deoarece pe lista de aşteptare se află permanent între 250 şi 300 de bolnavi.
Faptul că cea mai mare parte a bolnavilor transplantaţi s-au reintegrat foarte bine în familie şi în societate (copiii urmează şcoala cu rezultate bune, unii adulţi au terminat facultăţi, si-au dat doctorate, etc.) arată foarte clar valoarea terapeutică a metodei. Ficatul este un organ foarte tolerant imunologic, de aceea, o dată depăşit primul an posttransplant, bolnavii supravieţuiesc de regulă în condiţii foarte bune, având o durată de viaţă comparabilă cu tuturor indivizilor din categoria lor de vârstă.

Bolnavii transplantaţi s-au constituit într-o asociaţie (Asociaţia pacienţilor cu transplant hepatic) condusă de dl. Judecător Mihai Stoian, care realizează o permanentă legătură cu toţi cei transplantaţi şi se străduieşte să le asigure toate condiţiile pentru a duce o viaţă cât mai normală.

În cadrul programului din Institutul Clinic Fundeni s-au efectuat aproape toate procedeele de transplant cunoscute la ora actuală şi anume: transplant cu ficat întreg de la donator decedat (operaţia cea mai frecvent efectuată şi cu cele mai bune rezultate), transplant cu ficat parţial de la adult la copil, transplant cu ficat parţial de la adult la adult, transplant cu ficat împărţit, transplant cu ficat redus, transplant de tip “domino”. Din acest punct de vedere, programul nostru se prezintă ca unul din cele mai complexe la nivel european.

Ficatul parţial de la adult la copil este utilizat în cazul copiilor sub 2 ani, la care şansa de a găsi un donator decedat de vârsta lor este foarte mică.

Ficatul parţial de la adult la adult este folosit mai ales în cazul bolnavilor cu cancer hepatic, care nu beneficiază, în condiţii normale de un ficat de la donator decedat.

Ficatul împărţit şi ficatul redus au fost utilizate pentru a da o şansă unor copii care nu aveau un părinte care să doneze.
În sfârşit, transplantul “domino” a fost folosit la o pacientă cu hipercolesterolemie familial, căreia i s-a transplantat un ficat normal, dar al cărui ficat a fost transplantat, la rândul lui, unei bolnave cu ciroză şi cancer.

Acest caz extrem de rar a şi fost publicat în anul 2003 în prestigioasa revistă “Transplantation”, iar în acest an (după mai bine de 7 ani de urmărire clinică) a făcut obiectul unui alt articol publicat în revista “Clinical Transplantation”.

De altfel , experienţa din programul de transplant de la Institutul Clinic Fundeni a făcut obiectul şi altor studii publicate în reviste internaţionale de prestigiu.

Am dezvoltat o permanentă colaborare cu programe de transplant din străinătate, în mod special cu programul de la Spitalul Niguarda din Milano, condus de profesorul Domenico Forti şi cu programul de la Spitalul Universitar din Essen, condus de profesorul Cristoph Broelsch. Această colaborare a servit mai întâi direct bolnavilor, unele operaţii fiind efectuate în comun cu chirurgii şi anesteziştii din aceste centre şi în al doilea rând programului în ansamblu, deoarece a oferit un reper european la care să se raporteze.

În ultimii ani programul nostru a sprijinit dezvoltarea transplantului în Bulgaria (Spitalul Lozenec din Sofia) şi Serbia (Spitalul Universitar din Novisad).

La nivel naţional, Centrul de Chirurgie Generală şi Transplant Hepatic Fundeni este centru metodologic pentru formarea în supraspecializarea de chirurgie hepatică şi transplant hepatic, care până acum a fost absolvită de numeroşi cursanţi din toate centrele universitare. S-au remarcat în special cursanţii din centrele Cluj-Napoca, Iasi şi Târgu-Mureş, care doresc, de altfel, să iniţieze cât de curând programe locale de transplant de ficat. Ne-am arătat întotdeauna disponibilitatea de a colabora cu aceste centre şi de a ajuta la iniţierea unor programe de transplant, acolo unde vor exista condiţiile necesare.
În prezent am aplicat pentru un grant de cercetare cu finanţare europeană care să permită instruirea nu numai a medicilor, dar şi a personalului mediu şi a coordonatorilor de transplant din centrele de la nivelul întregii ţări.

prof. dr. Irinel Popescu,

șeful programului de transplant hepatic
Centrul de Chirurgie Generală și Transplant Hepatic – Institutul Clinic Fundeni