Zece paşi spre longevitate. Pasul opt

Motto:  Eu pot să vă arăt drumul pe care să mergeţi. Drumul însă trebuie parcurs de voi.

În timpul istoriei, toate culturile asiatice au recunoscut şi au acceptat existenţa energiei interne în corpul uman. Denumirea acestei energii diferă în schimb de la ţară la ţară; astfel chinezii o numesc CHI, japonezii KI, în India este cunoscută ca PRANA, etc. După acceptarea existenţei acestei energii s-au pus imediat următoarele probleme: dacă există, atunci cum se poate cultiva, întări, pe unde circulă, cum se poate face ca să fie benefică pentru corpul uman. Astfel s-au descoperit meridianele energetice, puctele de acupunctură, puctele de joncţiune între meridiane, care meridian cu care parte a corpului este în conexiune, stimularea punctelor ce influenţă are asupra corpului şi a organelor interne. Dacă privim figura alăturată, se vede că tot corpul este acoperit de meridianele energetice. Deoarece majoritatea oamenilor din cultura occidentală cred că concepţia existenţei energiei interne provine exclusiv din culturile asiatice, trebuie să vă prezint faptul că în anul 1991 în valea Ötz din Alpi s-a descoperit într-un gheţar, un corp al unui bărbat, având o vechime de aproximativ 5300 de ani, care avea tatuat pe corp meridianele energetice şi punctele de acupunctură. Acest fapt demonstrează că în aceeaşi perioadă istorică (cu aproximativ 5500 ani în urmă) se utiliza medicina energetică atât în China, cât şi în Europa.

Energia vitală fundamentală numită Chi (Qi) se găseşte într-o continuă mişcare (curgere), numită “circulaţie energetică”. Spre deosebire însă de sânge sau de semnalele nervoase, energia Chi nu are nevoie de canale de tipul vaselor de sânge sau al nervilor prin care să curgă. Totuşi, urmează anumite trasee precise numite meridiane energetice. Corpul uman este străbătut de 12 meridiane energetice pereche şi 2 meridiane energetice individuale. Fiecare meridian controlează câte o funcţie şi / sau câte un organ. Denumirea meridianelor a fost stabilită în funcţie de acestea: meridianul ficatului, al plămânului, al splinei şi pancreasului, al inimii, al rinichilor, al stomacului, al intestinului subţire, al intestinului gros, al vezicii biliare, al vezicii urinare, al celor trei focare (superior, mijlociu şi inferior) şi meridianul stăpânul inimii (numit şi pericard sau vase-sex).

Cele două meridiane singulare (nepereche) sunt: meridianul Guvernor şi meridianul de Concepţie. Meridianele formează o reţea care leagă între ele în interior organele, la exterior tendoanele, muşchii şi pielea. Acest sistem energetic este cel care reglează şi comandă întregul organism.

Pentru a reuşi în drumul nostru spre longevitate trebuie să facem cunoştinţă în primul rând cu cele trei centre energetice (Dan Tien) ale corpului, adică cel inferior, cel median şi cel superior şi cu circuitul microcosmic format din cele două meridiane singulare.

Centrele energetice în medicina chineză sunt numite “câmpuri”, deoarece energia internă trebuie cultivată în interiorul corpului, aşa cum se cultivă plantele pe câmp pentru a da roade.

Dan tien-ul inferior răspunde de activitate, cel median de sentimente şi  cel superior ,de gândire. Pentru a trăi, noi avem în permanenţă schimburi energetice cu mediul înconjurător. Energia trebuie strânsă şi înmagazinată în aceste centre, deoarece de aici se poate distribui în restul corpului. În circulaţia energiei Chi, are loc permanent un proces de autoreglare, care face posibilă realizarea echilibrului energetic al corpului. Prin exerciţiu, aceste centre energetice se pot încărca şi apoi energia “strânsă” se poate dirija în zonele corpului unde este nevoie. Oricine poate să înveţe conducerea energiei prin circuitul microcosmic, dacă învaţă să vizualizeze mental circuitul şi punctele principale prin care energia trebuie dirijată.

Se aduce mental chi-ul din dan tienul inferior spre suprafaţa pielii de pe burtă şi se conduce în jos pe suprafaţa pielii spre punctul “rădăcina vieţii”, după care porneşte în sus pe partea din spate a corpului până la “coroană” şi se reântoarce în dan tienul inferior pe partea din faţă a corpului. Prin mişcarea energiei pe acest circuit se echilibrează energia în partea de jos şi partea de sus a corpului, totodată asigurăm şi alimentarea corespunzătoare cu energie al organelor interne prin meridianele celelalte. Cele două meridiane nepereche care formează circuitul microcosmic, sunt răspunzătoare de întreţinerea şi transportul informaţiei la nivelul ADN-ului şi ARN-ului.

Când energia circulă corect prin meridiane, organismul este în stare de sănătate. Dacă circulaţia energiei este perturbată, apare îmbolnăvirea corpului. Boala există în organism în prima fază la nivel energetic. Această fază este reversibilă printr-un regim de viaţă adecvat şi prin tratament aplicat asupra punctelor de acupunctură. Dacă perturbarea persistă, apar modificări în structura fizică a organismului, astfel bolile sunt mai grave şi mai greu de tratat.

Pentru o eficienţă bună în exerciţiile de încărcare şi circulaţie energetică, trebuie ţinut cont neapărat şi de faptul, că există un ritm biologic natural, care face ca fiecare organ şi fiecare meridian principal să treaca zilnic prin perioade de activitate mai intensă şi mai slabă (vezi ceasul biologic al organelor din nr. 10 al revistei “Sănătatea Contează”).

Şi, în final, câteva noutăţi ştiinţifice de actualitate pentru cei care consideră încă aceste concepte neadevărate.

  • Punctele de acupunctură pot fi evidenţiate prin măsurători ale rezistivităţii electrice a pielii şi prin înregistrări electronografice. Tot prin electronografie, au fost vizualizate chiar şi meridianele de acupunctură, confirmând cu mijloacele ştiinţei moderne ceea ce medicina tradiţională chineză susţine de circa cinci mii de ani. În cazul unei îmbolnăviri, pe lângă semnele de boală, punctele de acupunctură interesate în dereglarea respectivă, devin sensibile, uneori spontan dureroase.
  • Oganizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) acceptă metoda de tratament a sistemului energetic, dar s-a sesizat cu privire la metode şi la existenţa diferenţelor dintre hărţile chinezeşi, japoneze, coreene, etc. Diferenţele principale dintre şcoli se referă mai ales la punctele situate bilateral, în afara canalului central format de meridianele centrale. De aceea, reprezentanţi ale diferitelor şcoli de acupunctură din Coreea de Sud, Japonia şi China au început în 1980 sub auspiciile OMS un program de standardizare a locaţiei şi denumirii punctelor de acupunctură. La întâlnirea reprezentanţilor acestor ţări, din anul 2006 au mai existat un număr de câteva puncte despre care specialiştii n-au reuşit să ajungă la un accord. De aceea OMS, le-a trasat ca sarcină încheierea discuţiilor privind cele 15 puncte, până în 2008. Specialiştii ţărilor cu tradiţie în acupunctură, susţin că pe lângă diferenţe somatice, rasele umane mai au şi diferenţe în structura energetică; astfel, diferenţele de hărţi energetice, exprimă diferenţele genetice dintre chinezi, japonezi, coreeni, vietnamezi, europeni, etc.

Antrenor Emerit în Artele Marţiale Chinezeşti,

Sifu  Horváth  Attila  László

Add Comment

Required fields are marked *. Your email address will not be published.