Zece paşi spre longevitate. Pasul trei (A)

Motto: Drumul este fără sfărşit şi stă pe loc, totuşi rezolvă totul neobservat.

După sistemul sanguin şi sistemul respirator să vedem sistemul muscular, cum se adaptează la antrenamente şi cum putem mări adaptabilitatea acestuia. Pentru efectuarea mişcărilor din sport cea mai mare importanţă o au muşchii scheletici, care de exemplu la un sportiv de 70 kg reprezintă aproximativ 40 – 45 % din greutatea corporală. Bine-nţeles, această proporţie variază cu starea de antrenament a sportivului.

La orice vârstă, începerea antrenamentelor după o perioadă de inactivitate duce la oboseală şi febră musculară, dacă antrenamentul a fost la nivelul de încărcare corespunzător. Putem să spunem, că şi febra musculară este un mecanism de adaptare, prin care muşchiul devine apt pentru o utilizare intensă şi sistematică. Chiar şi fenomenul febrei musculare ne demonstrează faptul că adaptarea în sine este foarte relativă, deoarece chiar şi pentru sportivii antrenaţi, la care nivelul de efort cu care sunt obişnuiţi, nu produce febră musculară, un efort peste nivelul obişnuit automat duce la apariţia febrei. Toţi antrenorii şi sportivii ştiu deja, că cea mai simplă metodă pentru a învinge febra musculară este continuarea antrenamentelor, deoarece în acest fel durerile dispar în câteva zile.

În afară de acumlarea acidului lactic, cauza principală a febrei musculare sunt leziunile şi rupturile minuscule care apar în interiorul muşchilor suprasolicitaţi. În câteva zile, celulele moarte din sistemul muscular, precum şi acidul lactic acumlat se elimină, în locul celulelor vechi se formează celule noi şi dispare febra. Antrenamentele pot fi continuate la un nivel superior. Principiul ”creşterii progresive a sarcinii” este utilizabil în toate sporturile şi aplicabil în toate programele de antrenament. Cum creşte potenţialul sportivilor datorită antrenamentelor, se va mări progresiv încărcarea, pentru ca dezvoltarea să fie uniformă şi ascendentă.

 În prima fază trebuie să tratăm câteva dintre problemele care ne arată modul de funcţionare al muşchilor. Un muşchi poate să execute numai o singură activitate: contracţia. Aceasta înseamnă scurtarea şi îngroşarea muşchiului şi apropierea celor două puncte la care sunt fixate capetele muşchiului (adică cele flexoare asigură îndoirea, cele extensoare asigură întinderea). Muşchiul are trei proprietăţi, care îl deosebesc de celelalte ţesuturi: elasticitatea, contractilitatea şi tonicitatea.

Elasticitatea (şi extensibilitatea) înseamnă că muşchiul contractat se lasă întins până la lungimea iniţială de repaus, iar după această limită opune rezistenţă crescândă forţei de întindere şi revine datorită elasticităţii la dimensiunile de repaus după încetarea acţiunii deformatoare.

Contractilitatea este proprietatea cea mai importantă a muşchiului. Excitabilitatea constituie premisa pentru producerea unei contracţii. Prin urmare datorită unei excitaţii, muşchiul este capabil să execute o contracţie, să dezvolte o forţă, care tinde să apropie cele două extremităţi ale muşchiului. Forţa de contracţie a muşchiului depinde de cât de tare a fost excitat. Până la un anumit prag al impulsului, muşchiul nu poate fi excitat şi peste o anumită limită în tăria de excitare, muşchiul nu mai este capabil să mărească forţa de tracţiune. Acest nivel la care se limitează forţa, se numeşte excitaţie maximă. După terminarea excitării, o perioadă de aproximativ  0,01 sec muşchiul nu poate fi excitat din nou. Muşchiul deci nu reacţionează la impulsurile de excitare primite în această perioadă. Însă dacă momentul de excitare este în timpul contracţiei anterioare sau în momentul începerii relaxării, contracţia muşchiului va fi mult mai puternică decât la excitarea simplă. Prin continuarea excitării în acest fel, muşchiul poate fi ţinut în contracţie permanentă până la obosirea lui.

Pentru studiul muşchilor este foarte important de ştiut, că în timpul contracţiei se poate sesiza apariţia unui curent electric pe muşchi, ceea ce se datorează faptului că zonele active ale muşchiului devin electronegative faţă de zonele care sunt în repaus.

Tonusul muscular este starea de contracţie uşoară şi permanentă a muşchiului în starea lui de repaus şi este însoţită de toate fenomenele caracteristice activităţii musculare. Gradul de tonicitate variază de la individ la individ. Tonusul muscular asigură o stare de pregătire a muşchiului, favorabilă diferitelor forme de activitate, care se produc pe acest fond de tensiune permanent.

Pentru a asigura dezvoltarea continuă şi adaptarea la efort a muşchilor, pe lângă utilizarea ştiinţifică ale acestor proprietăţi, este necesară şi cunoaşterea chimiei contracţiei musculare.

Antrenor Emerit în Artele Marţiale Chinezeşti – Sifu  Horváth Attila Ladislau

Add Comment

Required fields are marked *. Your email address will not be published.