Conștiința poate fi atât o binecuvântare, cât și un blestem. În timpul primilor pași ai omenirii pe această planetă, lumea arăta radical diferit. Misterele erau peste tot și gândul la incertitudine era mereu prezent. Nu este de mirare atunci că practic fiecare cultură din diferite puncte de timp și geografii a inventat independent cadre religioase care calmează spaima existențială. Chiar și în vremurile moderne, mai mult de 80% dintre oamenii din întreaga lume se identifică fie ca fiind religioși, fie ca spirituali. Asta pentru că, cel puțin pentru majoritatea oamenilor, credințele spirituale pot fi conectate în creierul nostru. În timpul cercetărilor anterioare, oamenii de știință au efectuat scanări cerebrale pentru a vedea ce zone ale creierului se activează în timp ce îndeplinesc o sarcină la oameni spirituali față de cele non-spirituale.
Zona cea mai interesantă aici se află în mezencefal. Este numită PAG – periaqueductal gray – o zonă de materie cenușie care înconjoară apeductul cerebral (de unde și numele său), care joacă un rol critic în funcția autonomă, comportarea motivată și răspunsurile la stimulii de pericol. Ea ocupă o coloană de 14 mm în trunchiul cerebral. Conform unui nou studiu, circuitele nervoase din această zonă ar putea fi legate de (manifestările de) spiritualitate și religiozitate. Michael Ferguson (MF) și echipa sa de la BWH-Brigham & Women’s Hospital, Boston, spune: “Am fost uimiți să găsim că acest circuit cerebral al spiritualității este centrat în unele dintre cele mai bine conservate zone ale creierului de-a lungul evoluției.”
Pentru a clarifica lucrurile, ei au recurs la „cartarea rețelei de leziuni” pentru a investiga posibilitatea localizării unui circuit neuronal al spiritualității și religiozității la 193 pacienți (88+105) cu leziuni cerebrale. (În primul grup erau pacienți supuși unor intervenții neurochirurgicale pentru a îndepărta leziuni masiv distribuite în creier. De asemenea, au răspuns la întrebări despre „acceptarea spirituală” înainte și după operație; în al doilea grup erau veterani din Vietnam cu leziuni provocate de evenimente traumatice, și lor li s-a cerut să răspundă cu da sau nu dacă erau persoane religioase).S-a testat “dacă locațiile leziunilor asociate cu credințele spirituale și religioase se potrivesc cu un circuit specific al creierului uman.” MF: “Am constatat că leziunile cerebrale asociate cu harta spiritualității într-un circuit cerebral centrat pe PAG”. Concluzia lor: ” spiritualitatea și religiozitatea se leagă de un circuit comun al creierului centrat pe PAG, o regiune a trunchiului cerebral implicată anterior în condiționarea fricii, modularea durerii și comportamentul altruist.”
Într-un articol (2012) despre transcendența spirituală, o echipă de la U. Missouri – Columbia a reconfirmat rezultate precedente care arătau că “un circuit frontal-parietal este legat de experiențele spiritual-religioase.” și că “funcționarea crescută a lobului frontal pare a fi legată și de practicile religioase mai frecvente (și de experiențele spirituale într-o măsură mai mică). Procesul/mecanismul neuropsihologic specific de transcendență spirituală rămâne incert”, observând de asemenea (Brick Johnstone, aprilie 2012) că: “Am găsit o bază neuropsihologică pentru spiritualitate, dar nu este izolată într-o zonă specifică a creierului. Spiritualitatea este un concept mult mai dinamic care folosește multe părți ale creierului. Anumite părți ale creierului joacă roluri mai predominante, dar toate lucrează împreună pentru a facilita experiențele spirituale ale indivizilor.”
Pe de altă parte, încă din august 2012, în Psychology Today, biopsihologul irlandez-american Nigel Barber spunea: „Pe baza interesului meu continuu pentru conectivitatea funcțională cerebrală și necerebrală, un aspect fascinant al ultimelor cercetări (2021) în spiritualitate și religiozitate de la Harvard Medical School este posibilitatea ca credințele hiper-religioase sau lipsa de spiritualitate să fie legate de circuite neuronale specifice înrădăcinate în părți subcorticale din creierul nostru reptilian. Desigur, este nevoie de mult mai multe cercetări pentru a înțelege mai bine modul în care toate aceste rețele neuronale sunt interconectate.”
Cu grijă pentru faptul că, totuși, datele provin de la persoane din culturi predominant creștine și că lipsesc informații despre detalii din copilăria și adolescența pacienților cu potențiale influențe asupra religiozității lor, dar privind și la viitoarele cercetări, MF spune: “Mă interesează în ce măsură înțelegerea circuitelor cerebrale ar putea ajuta la elaborarea unor întrebări fundamentate științific, care să poată fi traduse în termeni clinici despre modul în care vindecarea și spiritualitatea se pot co-informa reciproc.”
Spiritual/spiritualitate sunt noțiuni care se referă la sau afecteză spiritul uman, sufletul, prin opoziție cu lucrurile materiale sau fizice. (se spune „a fi responsabil pentru bunăstarea spirituală”). Sinonimele lor sunt non-material, interior, psihic, psihologic, acorporal, intangibil, din altă lume, eteric, transcendent, mistic, metafizic; care se referă la religie sau la credința religioasă. Se mai vorbește despre “Spiritual dar nu religios” (sau „neafiliat”) – o atitudine / mod de viață care nu este legată de o religie „organizată” ca mijloc pentru o înaintare în creșterea spirituală. Oricum ar fi, începe să se vadă din ce în ce mai des că partea strict materială a lumii nu mai este de ajuns pentru a încerca măcar să răspundem la cele trei mari întrebări: de unde venim, ce suntem, unde ne ducem…
Sănătate și o vacanță plăcută!
Prof. dr. Andrei Dorobanțu, fizician
