Despre stigmă și anti-stigmă în legătură cu tulburările psihice

Tulburările psihice afectează, în prezent, sute de milioane de oameni, atrăgând unul dintre cele mai mari nivele de stigmatizare în societatea actuală. Acest fapt are un puternic impact asupra calităţii vieţii pacienţilor cu astfel de tulburări. În afară de dificultăţile create de afecţiunea psihică în sine, prejudecăţile existente în legătură cu tulburările psihice, mai ales din perspectiva unor membrii ai comunităţii, cu putere de decizie, precum angajatorii, contribuie în plus la izolarea socială a pacienţilor şi este o sursă de hărţuire. Existenţa unui diagnostic de tulburare psihică poate duce la discriminare și în alte domenii. Persoanele suferinde de boli psihice nu sunt privite ca fiind martori credibili în interacţiunea cu sistemul judiciar. De asemenea, adesea, trece aproape neobservabil un aspect îngrijorător, şi anume acela că stigma asociată bolilor psihice poate influenţa uneori negativ calitatea îngrijirilor medicale oferite acestor pacienţi, atunci când aceștia se adresează diferitelor specialități, altele decât psihiatria.

Sociologul Erving Goffman (1963) a descris trei tipuri de stigmatizare după modul în care sunt etichetați unii indivizi de către semenii lor:

  1. stigma aplicată din cauza unei diformităţi fizice (membre lipsă, extreme de înălţime sau greutate, desfigurări faciale, albinism etc);
  2. stigma pusă pe seama unor disfuncționalități socio-economice și familiale (șomajul, existenţa unui cazier judiciar, divorţ), sau a unor defecte de caracter (în care sunt incluse şi tulburările psihice);
  3. stigma pricinuită de apartenenţa la diferite grupuri sociale, apartenență considerată indezirabilă de cei care se cred că aparțin majorității (proveniența dintr-un anumit grup etnic, religios, rasial, sexual). În acest sens, pacienţii cu boli psihice pe nedrept marginalizaţi şi umiliţi, grupați sub semnul discriminării, fac parte și ei din mai marele grup al „minorităţilor”.

Stigma ataşată bolilor psihice este una din cele mai importante bariere în calea îmbunătăţirii calităţii îngrijirilor asigurate persoanelor suferinde de afecţiuni psihice.

Publicul larg poate face deosebirea dintre diferitele categorii de tulburări psihice şi are diverse aşteptări din partea persoanelor suferinde psihic, în funcţie de afecţiunea pe care o au. Astfel, pacienţii cu schizofrenie sunt asociaţi cu cronicitatea şi periculozitatea, spre deosebire de pacienţii cu dependenţe de diferite substanţe sau de cei cu tulburări de comportament alimentar, care sunt priviţi ca fiind în exclusivitate vinovaţi de tulburarea de care suferă.

Stigma asociată depresiei sau tulburărilor anxioase a scăzut începând cu ultimile decenii. O posibilă explicaţie a acestei scăderi este că opinia publică atribuie aceste afecţiuni stresului, atât de prezent în societatea actuală. Spre deosebire de aceste afecţiuni, stigma asociată tulburărilor psihotice pare să se fi intensificat începând cu anii ’50, ai secolului trecut.

Un aspect extrem de important al stigmatizării bolnavilor psihici este reflectarea actuală a bolilor psihice în mijloacele mass-media. Se recunoaște faptul că atât în emisiunile informaţionale, cât şi în cele de divertisment se prezintă o imagine dramatică şi distorsionată a bolilor psihice, punându-se accent pe periculozitate, criminalitate şi impredictibilitate.

În opoziție cu atitudinea actuală, presupunând că în societatea zilelor noastre s-ar iniția și s-ar suține campanii anti-stigma, mass-media ar putea deveni un aliat în lupta împotriva prejudecăţilor asupra tulburărilor mintale, prin introducerea unor largi dezbateri pe tema bolilor psihice. De asemenea, după editarea a numeroase cărţi adresate publicului larg despre depresie sau tulburări anxioase şi tratamentul lor, unele devenite chiar best-seller-uri, lupta anti-stigmă s-ar putea extinde astăzi, cu ajutorul internetului, pe teme legate de toate tulburările psihice. Acest deziderat ar începe să se transforme în realitate, dacă s-ar porni de la ideea că între normalitatea noastră și anormalitatea celorlalți nu există și nu se poate ridica „un gard de sârmă ghimpată”.

Bibliografie: R. Suciu, M. Ardelean, Stigma – o distorsiune cognitivă în comunicarea despre bolnavii psihic, în volumul Comunicarea dintr-o perspectivă multidisciplinară, University Press, Târgu Mureș, 2007.

Dr. Mihai Ardelean, medic primar psihiatru

Centrul de Sănătate Mintală Târgu Mureş