Medicul psihiatru Iam Stevenson (1918-2007), fost șef al departamentului de psihiatrie al Facultății de Medicină de la Universitatea din Virginia, SUA, fondator al Diviziei de Studii Perceptuale de la aceeași universitate unde și-a petrecut 50 de ani din viață, a cercetat, încă din anii 1960, mii de cazuri de copii mici care spontan vorbeau despre viețile lor anterioare, accesate fără folosirea hipnozei regresive. El este autorul a 300 de articole și 14 cărți despre cazurile de reîncarnare la copii, cum ar fi “Douăzeci de cazuri care sugerează reîncarnarea”(1966) și “Copii care își amintesc vieți anterioare” (1987).
Cercetările profesorului Ian Stevenson au fost continuate de colaboratorii săi, dintre care medicul Jim Tucker, specialist în psihiatrie pediatrică, profesor de psihiatrie și științe neuro-comportamentale de la aceeași Facultate de Medicină a Universității din Virginia, autorul cărților “Viața înainte de viață” (2005) și “Reîntoarcerea la Viață: Cazuri extraordinare de copii care își amintesc vieți anterioare” (2013).
Timp de 60 de ani, acești psihiatri împreună cu colegii lor au documentat mii de cazuri dintre care peste 2500 se află la dispoziția celor care doresc să le studieze la librăria Universității din Virginia. Ei au concluzionat că emoțiile, memoriile și chiar unele aspecte fizice pot fi transferate dintr-o viață în alta, și că în cazul anumitor fobii, afinități, abilități și boli care nu pot fi complet explicate genetic sau prin stilul de viață reîncarnarea oferă o explicație.
În cazurile studiate, media de vârstă la care copiii încep să povestească despre viețile lor anterioare este de 1 an și jumătate, viața anterioară fiind de obicei obișnuită, nu de personalități cunoscute. De cele mai multe ori aceasta se desfășurase în aceeași țară în care copilul locuia și persoana murise în viața anterioară destul de recent, în medie cu 4 ani și jumătate înainte de nașterea copilului în viața actuală. Unii dintre acești copii povestesc chiar că au fost în viața precedentă un membru al familiei actuale, iar alții că au trăit în alte zone, iar dacă copiii au furnizat numele acelei zone șidescrierea lor din acea viață, persoana descrisă a putut fi identificată că a trăit în locul respectiv.
Cazurile studiate au fost de pe toate continentele, atât din zoneleîn care reîncarnarea este o convingere acceptată cât și din zonele în care nu este acceptată. Unii copii vorbesc cu detașare despre viețile lor anterioare iar alții cu foarte multe emoții uneori chiar rugând membrii familiei să îi ducă la familiile lor din viețile anterioare pentru că le simt lipsa, unii chiar plângând zilnic de dorul lor. Alți copii sunt mânioși pentru că au fost omorâți în viața anterioară. Trei sferturi din copii vorbesc despre cum au murit în viața anterioară și despre persoanele care le erau apropiate. Este ca și cum memoria se continuă de unde au lăsat-o când au ieșit din viața anterioară. În general, în cazurile studiate, persoana anterioară a murit tânără sau de moarte violentă și s-a întors în planul terestru foarte repede. 20% din copii vorbesc despre evenimente petrecute între încarnări, de cum își aleg viața viitoare și viitorii părinți, unii vorbind și despre tărâmuri cum ar fi raiul și despre evenimente care au loc în timpul sarcinii. În cazurile de moarte nenaturală, peste 35% dintre copii manifestă o frică intensă față de modul în care au murit ca persoana din viața anterioară.
Aceste cazuri dovedesc în mod științific faptul că această conștiință a noastră supraviețuiește morții fizice, concept care este mai degrabă în concordanță cu teoria cuantică decât cu punctul de vedere materialist al științei. Max Planck, părintele teoriei cuantice spunea că “eu privesc conștiința ca fiind fundamentală și materia ca fiind derivată din conștiință. Noi nu putem pătrunde în spatele conștiinței”, sugerând că lumea fizică este o creație sau o extensie a conștiinței. Toate aceste cazuri de reîncarnare documentate în mod științific pot fi studiate la librăria Universității din Virginia, fiind considerate dovezi științifice ale reîncarnării.
Cursul următor de hipnoterapie și regresii în vieți anterioare se va desfășura la București, începând din 7 aprilie 2022.
Pentru informații trimiteți email la: drelenagabor@yahoo.com
Bibliografie: Jim Tucker, MD, PhD, 2014 Synchronicity Symposium.
Dr. Elena Gabor, președintele AEHM
Autoarea cărții “Acasă la Arborele Vieții” (comenzi la tel.: 0732 763 298)
