22.02.2022. Revista „Frontiers in Aging Neuroscience” publică online un articol cu totul și cu totul special: „Enhanced Interplay of Neuronal Coherence and Coupling in the Dying Human Brain” (https://doi.org/10.3389/fnagi.2022.813531). Un „raport de caz” care a fost preluat în aceeași zi și de binecunoscuta revistă „Live Science”, cu un titlu mult mai accesibil: „Primul scan realizat vreodată al ceierului unui muribund ne arată că este efectiv posibil ca viața<să ne treacă prin fața ochilor ca un fulger>”!
Descoperirea accidentală a fost făcută când un bărbat a murit brusc în timpul unei scanări de rutină a creierului.
Oamenii de știință au capturat recent prima scanare a creierului unui muribund – un pacient în vârstă a murit brusc în timp ce era scanat.
Totul s-a petrecut în 2016, în timp ce se studia activitatea creierului la un bărbat canadian de 87 de ani, epileptic care dezvoltase epilepsie. Echipa efectua o electroencefalogramă (EEG) – un test care detectează anomalii în activitatea electrică a creierului – pentru a afla mai multe despre ceea ce se întâmpla în timpul crizelor sale. La un moment dat, pacientul a suferit un infarct miocardic brusc și fatal. Moartea neașteptată a pacientului a însemnat că echipa a făcut accidental, în timpul acestui test de rutină, prima înregistrare a unui creier pe moarte, au spus cercetătorii într-un comunicat: 30 de secunde înainte și după ce inima bărbatului s-a oprit. Undele sale cerebrale au fost remarcabil de similare cu ceea ce se putea constata în timpul visării, reamintirii și meditației, ceea ce sugerează că oamenii își pot vedea viața „fulgerând în fața ochilor” atunci când mor.
Fenomenul de … REPLAY al amintirilor la pragul morții a fost raportat de unii oameni care au trecut printr-o NDE. Dar aceasta este prima dovadă științifică că acest „flash” ar putea fi real.
Desigur, acesta fiindun studiu de caz singular, este hazardat să se facă ipoteze suplimentare despre cât de comun poate fi fenomenul sau cum poate fi experiența.
Dar rezultatele înregistrate rămân: s-au înregistrat aprox. 900 de secunde de activitate cerebrală, până la și imediat după moartea pacientului. Acest lucru le-a permis să vadă cum s-au schimbat oscilațiile sale neuronale – modele repetitive de activitate neuronală – unde cerebrale – pe măsură ce moartea se apropia. Ei au descoperit că în cele 30 de secunde înainte și după oprirea inimii sale, a existat o schimbare neobișnuită în activitatea undelor cerebrale.
Dr. Ajmal Zemmar (AZ), neurochirurg, U. Toronto (acum la U. Louisville, Kentucky): „Chiar înainte și după ce inima a încetat să mai funcționeze, am văzut schimbări într-o anumită bandă de oscilații neuronale”. Mai precis, s-au observa modificări ale undelor gamma.
Oscilațiile neuronale sunt clasificate în funcție de frecvența și amplitudinea lor. Undele gamma au o frecvență între 30 și 100 de Hz, cea mai mare frecvență dintre toate oscilațiile și sunt cel mai frecvent observate în creier atunci când oamenii își accesează centrul memoriei, în zona numită hipocamp, în timpul viselor.Echipa a înregistrat de asemenea date și despre celelalte patru tipuri de oscilații în timpul morții:delta, theta, alfa și beta (v.foto). Dar undele gama au fost cele care i-au îndreptat pe cercetători către bărbatul care „rula” din nou în creierul său amintiri de pe tot parcursul vieții – un fenomen cunoscut sub numele de reamintire a vieții.
AZ: „Prin generarea de oscilații implicate în recuperarea memoriei, creierul poate juca o ultimă reamintire a evenimentelor importante din viață chiar înainte de a muri, similare cu cele raportate în experiențele în apropierea morții (NDE)”.
Experimentele la șobolani au arătat că rozătoarele experimentează, de asemenea, niveluri similare de oscilații gamma în jurul orei morții. Prin urmare, cercetătorii speculează că amintirea vieții poate fi o experiență universală împărtășită de majoritatea creierelor de mamifere pe moarte, deși există dovezi minime care să susțină acest lucru.
Dar cercetătorii au avertizat că ar fi prematur să se afirme în mod concludent că amintirea vieții este un fenomen real –muribundul era în vârstă, cum am spus, și avea epilepsie, despre care se știe că modifică activitatea undelor gamma. Acest lucru ar fi putut însemna că activitatea sa cerebrală în timpul morții a fost diferită de cea a unei persoane fără epilepsie. Mai mult decât atât, nu există nicio modalitate de a ști dacă bărbatul își vedea sau percepea amintirile din trecut sau dacă era doar într-o stare de vis cauzată de un sistem nervos defect.Prin urmare, este nevoie de mult mai multe cercetări pentru a trage concluzii concrete despre amintirea vieții. Raportul asupra cazului bărbatului nu a fost publicat decât la șase ani după moartea sa, deoarece cercetătorii sperau să descopere mai multe studii de caz despre creiere muribunde.Până acum însă, potrivit BBC, nu s-a mai întâmplat nimic…
… dar acestedescoperiri ar putea oferi o sursă de confort prietenilor și membrilor familiei în timpul experienței cumplite care este pierderea celor dragi, au spus cercetătorii. În vorbele Dr. Ajmal Zemmar, „Deși cei dragi ai noștri au ochii închiși și sunt gata să ne lase să ne odihnim, creierul lor poate relua unele dintre cele mai frumoase momente pe care le-au trăit în viața lor”.
Și aș mai adăuga un lucru. Undele cerebrale au fost descoperite de Hans Berger în 1875 și înregistrate prima oară în 1925. În 1952, fizicianul W.O. Schumann prezice matematic existența unui alt „sistem” de unde, care se poate observa la …Pământ – Rezonanțele Schumann, mai precisîn spațiul dintre suprafața Pământului și ionosfera conductoare, care acționează ca un ghid de undă închis. Primele lor cinci valori sunt 7.83, 14.3, 20.8, 27.3 și 33.8 Hz.Comparați domeniul lor cu cel al frecvențelor celor cinci unde cerebrale și vedeți dacă vi se pare interesant ce veți observa …
Andrei Dorobanțu, fizician
