Poveste cu tâlc

Citeam zilele trecute o povestioară simpatică pe care aș vrea să v-o împărtășesc:

Într-una din zile, fiica îi spunea mamei sale că îi merge rău pe toate planurile. În timp ce vorbeau, mama pregătea o prăjitură și își întrebă fata:
– Vrei să mănânci ceva?
– Sigur mamă, poți să îmi dai din prăjitură?
– Poftim, ia uleiul ăsta.
– Nu înțeleg, a răspuns fiica.
– Nu vrei două ouă crude?
– Ce scârbos, mamă!
– Atunci poate vrei niște făină? Sau poate niște bicarbonat?
– Mamă, toate acestea sunt scârboase!
– Da, toate lucrurile acestea par rele la gust dacă le iei individual. Dar, dacă le combini cum trebuie și cu ce trebuie, faci o prăjitură delicioasă.

Așa se întâmplă și în interiorul nostru. În momentul în care avem o serie de reacții emoționale care de multe ori ne copleșesc, ne trec prin minte o sumedenie de gânduri care alimentează neliniștea noastră. Toate acestea creează un aluat fad, șters, însă dacă îl îmbogățiți cu optimism, conștientizare, responsabilizare, iubire, bunătate, creare de oportunități și resurse pe care sunt sigură că le aveți cu toții însă trebuie să fiți suficient de determinați pentru a le descoperi și mobiliza, veți reuși să modelați acel aluat și să faceți o prăjitură care, în ciuda procesului anevoios, devine de o frumusețe și consistență deosebită.

Ați ghicit, voi sunteți prăjitura. Vă îndemn să vă găsiți propria rețetă și nu uitați, este foarte important echilibrul între ingredientele mixate!

Dr. Vlad Diana Mihaela, medic rezident psihiatru