Prolapsul vaginal

Femeia trece prin multiple modificări fiziologice în decursul anilor, ce îi afectează tonusul planșeului pelvin, ce poate duce la deteriorarea funcției normale și prin aceasta la diminurea calității vieții. Este estimat, că o femeie în decursul vieții, are riscul de peste 15% de intervenție chirurgicală pentru corectarea prolapsului și/sau a incontinenței urinare.

Marea majoritate a femeilor ajung să se prezinte la control ginecologic având deja un grad 2 de prolaps. Printre cele mai rapid apărute semne sunt: modificarea calității urinare și coborârea peretelui vaginal anterior și/sau posterior cu apariția unei tumefacții la nivelul introitului vaginal. Uneori femeia este nevoită să-și susțină manual prolabarea peretelui vaginal pentru a-și putea realiza nevoile fiziologice (urinat și defecare).
Prevalența prolapsului organelor pelvine crește odată cu vârsta. Cele mai cunsocute motive ar fi: sarcinile cu feți mari, multiparitatea, nașterea vaginală cu intervenții chirurgicale vaginale laborioase, menopauza datorită modificărilor degenerative prin troficitate și tonus local mult redus, presiunea intraabdominală crescută, obezitate, constipație cronică, tulburări de țesut conjunctiv, etc. Cu ocazia consultului de specialitate se descrie ce se observă – prolapsul peretelui vaginal anterior/posterior, prolaps cervical, prolaps rectal. Prolapsul fiecărui segment este măsurat față de himen, acesta fiind un reper anatomic care se poate identifica cu exactitate.

Prolapsul organelor pelvine implicând multiple sisteme anatomice și funcționale este asociat în mod obișnuit cu acuze gastrointestinale, simptome genitourinare și musculoscheletale, ulterior afectând și calitatea vieții sexuale.

Simptomele clasice pentru care se prezintă pacienta sunt: apariția unei tumefacții la nivel vaginal, o formațiune saculară care atinge și pătează lenjeria intimă, incontinența urinară, retenție urinară care necesită ajutor manual din partea pacientei pentru a-și goli vezica urinară, infecții urinare recurente, nevoia pentru decompresie digitală a peretelui vaginal posterior pentru evacuarea rectului, incontinența anală de gaze, scaun, dispareunie, probleme de excitare, uscăciunea vaginului cu apariția leziunilor de decubit, dureri de pelvis și spate.

Fiecare simptom necesită o evaluare complexă și minuțioasă pentru că de aceasta depinde și recomandarea terapeutică. Alegerea tratamentului depinde de tipul și severitatea simptomelor, vârsta pacientei, comorbidități medicale.

Tratamentele non-chirurgicale sunt: controlul plenitudinii vezicale, exercițiile Kegel și Kriston, aplicare, pessare, tratamentele de rejuvenare vaginală cu toxină botulinică, acid hialuronic, PRP (plasmă bogată în trombocite), tratamente cu Laser CO2. Tratamentele chirurgicale – după efectuarea unei evaluări clinice minuțioase, testări urodinamice – sunt proceduri obliterative (colpocleisis) și reconstructive. Succesul chirurgical a fost definit ca și absența simptomelor.

Un stil de viață echilibrat, cu exerciții fizice regulate, tonus psiho emoțional pozitiv și o alimentație sănătoasă scad șansa apariției acestor acuze.

Dr. Bartok Ildikó Csilla, medic primar obstetrică ginecologie

Spital Clinic de Boli Infecțioase Cluj-Napoca