Putem preveni îmbolnăvirea minții?

Cu toate că ni se pare uşor să ne păstrăm integritatea psihică sau sănătatea mintală, la o analiză mai atentă a existenţei noastre şi a celor din jur, ne dăm seama că pentru a ne păstra echilibrul psihic, clipă de clipă, este mult mai complicat decât atunci când ne folosim de generalizări pentru a aborda un astfel de subiect. Recunoaşterea normalităţii psihice nu poate surveni decât în urma punerii ei sub
semnul întrebării. Răspunsul imediat îl găsim în vechiul dicton latin mens sana in corpore sano. Orice fiinţă umană cunoaşte adevărul conţinut de acest dicton şi poate deduce că relaţia dintre un corp sănătos şi o minte sănătoasă funcţionează în dublu sens.

O minte bolnavă subminează sănătatea fizică, după cum şi bolile corpului pot modifica armonia sufletească. Funcţionarea optimă a creierului depinde de felul în care acesta este hrănit, de chimia lui cerebrală, care este influenţată de regimul alimentar, de substanţele folosite de oameni, în funcţie de stilul lor de viaţă, şi de felul în care uneori caută să-şi provoace plăceri artificiale.  Acestea din urmă, de-a lungul istoriei umanităţii, au devenit domeniul de experimentare a unor trăiri, de la cele acceptate social, precum schimbarea dispoziţiei dată de băuturile alcoolice, până la cele ilicite, cum sunt astăzi etichetate trăirile extatice date de substanţele halucinogene, stupefiante, amfetamine. Bineînţeles că reacţia psihologică la astfel de experimente poate fi una patologică, ca o primă treaptă spre boala psihică, chiar şi atunci când uzul de substanţe psihoactive nu s-a transformat încă într-o dependenţă sau adicţie.

La rândul lor, emoţiile negative aşa cum sunt teama, mânia şi sentimentele care provoacă suferinţă psihică, dintre care cele mai nocive sunt ura şi deprimarea, deci toate aceste stări disconfortante pot produce boli organice, dintre care cele mai cunoscute ca având o cauzalitate psihosomatică sunt: diferite forme de hipertensiune arterială, predispoziţia pentru ulcer gastric, obezitatea, un anumit tip de suferinţe biliare, colitele, unele crize de astm bronşic. Toate aceste afecţiuni, cât şi oboseala cronică, depresia, tulburările de adaptare, numără printre cauzele lor stresul cronic sau de lungă durată.

Spre deosebire de stresul de scurtă durată, care, în condiţiile realizării unor performanţe, poate fi benefic prin îmbunătăţirea memoriei, datorită eliberării unui hormon numit adrenalină, stresul cronic generat de grijile materiale şi de dificultăţile cotidiene poate uza creierul în urma acţiunii îndelungate a adrenalinei şi a altor hormoni de stres care modifică în mod patologic vasele sanguine cerebrale. Abilitatea de a evita stresul cronic constă în posibilitatea de a ne alege şi modula răspunsurile emoţionale, în aşa fel încât impactul agresiunilor psihice cotidiene să fie temperat sau chiar neutralizat. O astfel de capacitate de a ne păstra echilibrul psihic, dacă nu este înnăscută, poate fi învăţată, conform recomandării lui Socrate: „cunoaşte-te pe tine însuţi”. Îndemnul la autocunoaştere înseamnă să-ţi cunoşti personalitatea cu trăsăturile ei, mai mult sau mai puţin în armonie cu Eul propriu şi al celorlalţi.

Studiile de neuroimagistică computerizată ale creierului au demonstrat că o îmbunătăţire a metabolismului cerebral, în cazul unor stări de suferinţă psihică, se poate obţine, uneori, cu ajutorul tehnicilor de autocunoaştere şi autocontrol emoţional, la fel de bine, ca în cazul administrării unor medicamente psihotrope. Astăzi ştiinţa a mai dărâmat o prejudecată, şi anume aceea că neuronii cerebrali nu pot să se regenereze. Cercetările au dovedit permanenta modificare a creierului, în sensul îmbunătăţirii sau deteriorării acestuia, prin înnoirea sau distrugerea sinapselor interneuronale.  Îmbunătăţirea şi dezvoltarea funcţiilor cerebrale depinde de solicitarea şi menţinerea lor în activitate, prin acţiuni stimulative utile şi creative, care necesită atât o informare, cât şi o autoeducaţie continuă. Se subînţelege că astfel de acţiuni şi solicitări nu pot avea loc fără un exerciţiu fizic în care încordarea şi relaxarea corpului să alterneze în mod judicios.

Dr. Mihai Ardelean, medic primar psihiatru

Centrul de Sănătate Mintală Târgu Mureş