Există indivizi care se împotmolesc în acţiunile lor, nu reuşesc să le finalizeze, eşuează, şi ne întrebăm adesea ce le lipseşte, atunci când ştim că toţi, conform drepturilor inalienabile ale omului, avem şanse egale. Avem aici în discuţie anumite persoane cu trăsături mai puţin armonioase, dizarmonice, care în relaţiile interpersonale manifestă instabilitate atitudinală, trăind, din această cauză, marginal, la limita acceptării sociale.
Ca o paranteză, personalitatea dizarmonică borderline, despre care am făcut vorbire mai sus, este o variantă tipologizată de instabilitate în relaţiile interpersonale care se răsfrânge şi asupra imaginii de sine şi a afectivităţii. Instabilitatea imaginii de sine presupune uneori schimbări dramatice şi neaşteptate ale scopurilor, aspiraţiilor şi valorilor personale privitor la identitatea sexuală, relaţiile cu ceilalţi şi cariera profesională.
Referindu-ne la un alt tip de personalitate, cea evitantă, reţinem că indivizii din această categorie au o participare deficitară privind comunicarea şi menţinerea relaţiilor cu alţi indivizi. Subiecţii cu temeri faţă de situaţiile sociale, în care s-ar putea afla în centrul atenţiei, le atribuie celor din jur o posibilă tendinţă de respingere, de critică sau de dezaprobare. Este un motiv pentru care evitanţii declină ofertele de promovare profesională, bunăoară, pe considerentul că noile responsabilităţi vor atrage critica şi dezaprobarea colegilor. Sunt marcaţi, de asemenea, de fobii sociale, le e teamă adică să vorbească în public sau să se manifeste, la aceste reţineri contribuind şi insuficienta stimă de sine, neîncrederea în propriile posibilităţi, dar şi un sentiment de inferioritate. Trebuie specificat că trăsăturile de tip evitant, precum nesiguranţa şi teama de ridicol, sunt specifice unei anumite perioade de vârstă; mai concret, adolescenţei, pentru ca la maturitate să dispară. Totuşi, această perioadă a adolescenţei este foarte importantă pentru alegerea unei profesii, pentru fixarea unei direcţii în viaţă, însă această etapă a neîncrederii în sine poate influenţa opţiunea profesională, fie în sensul amânării ei, fie al unei alegeri necorespunzătoare aptitudinilor personale. Chiar şi după depăşirea vârstei adolescenţei, evitanţii continuă să fie nesiguri, să evite riscurile personale chiar cu riscul marginalizării profesionale.
Între personalităţile dizarmonice trebuie amintită şi personalitatea dizarmonică a dependentului. Acest tip de personalitate se înscrie în spectrul deficitului de autonomie faţă de mediul social. Posesorii unor astfel de trăsături au dificultăţi mari în deciziile cotidiene, aşteptând în permanenţă sfaturi sau aprobări de la cei din jur. Se autopercep ca fiind incapabili să-şi ducă viaţa fără ajutorul celorlalţi, deoarece astfel de situaţii le consideră generatoare de dezaprobare şi pierdere a suportului social. În aceeaşi idee trebuie reţinut şi faptul că au mari dificultăţi în luarea deciziilor zilnice, chiar şi a celor mai banale, aşteptând intervenţia unor persoane apropiate: rude, prieteni, colegi.
Dar să ne oprim şi asupra personalităţii obsesiv-compulsive, comparabilă cu personalităţile evitantă şi dependentă în privinţa dificultăţii de a lua decizii. Aceasta caută cu obstinaţie să-şi împlinească menirea de a atinge o perfecţiune iluzorie, de a-şi organiza activităţile după reguli şi scrupule proprii, fără să poată finaliza ceva ce a început, din cauza epuizării în detalii. Indivizii aparţinând acestui tip de personalitate sunt scrupuloşi în acţiunile lor de teama greşelii, verifică prin repetiţie ceea ce fac, iar în timpul acţiunii se risipesc în altele colaterale, având în perspectivă un nivel de performanţă ideal, tot mai ridicat. De asemenea, se irosesc într-un devotament absolut faţă de muncă şi productivitate, ignorând relaxarea şi legăturile de prietenie.
Totuşi, cititorii acestor rânduri, care îşi recunosc vreuna din aceste trăsături, nu trebuie să dispere. Ca să le întrunească pe toate, se întâmplă mai rar, şi nimic nu este imuabil într-o lume în permanentă schimbare. Mai cu seamă, atunci când unii care şi-au recunoscut dizarmoniile personale s-au făcut psihoterapeuţi, întotdeauna pregătiţi să-i descurce pe cei care se tulbură în prezenţa personalităţii lor.
Dr. Mihai Ardelean, medic primar psihiatru
Centrul de Sănătate Mintală Târgu Mureş
