„The Conversation” publica la 3 mai 2021 un articol cu un titlu foarte direct: „De ce ne amintim mai multe citind-în special un text tipărit- decât din înregistrări audio sau video”. Autoarea, Naomi S. Baron (NB), Profesor emerit de lingvistică, Dep. „Limbile și culturile lumii”, U. Americană din Washington D.C. spune: În timpul pandemiei, mulți profesori de colegiu au abandonat temele din manuale tipărite și s-au orientat în schimb către texte digitale sau cursuri multimedia. Ca profesor de lingvistică, am studiat modul în care comunicarea electronică se compară cu tipărirea tradițională atunci când vine vorba de învățare. Este înțelegerea aceeași indiferent dacă o persoană citește un text pe ecran sau pe hârtie? Și ascultarea și vizualizarea conținutului sunt la fel de eficiente ca și citirea cuvântului scris atunci când acoperă același material? Răspunsurile la ambele întrebări sunt adesea „nu”… Motivele se referă la o varietate de factori, inclusiv concentrarea redusă, o mentalitate de divertisment și o tendință de a face mai multe sarcini. în timp ce consumă conținut digital.” Să le luăm deci pe rând.
• Imprimare vs. citire digitală
Cercetările confirmă că citind texte de câteva sute de cuvinte, învățarea are în general mai mult succes atunci când este pe hârtie decât pe ecran. Studiile arată că atât elevii cât și studenții cred că vor obține scoruri mai mari la un test de înțelegere dacă au citit digital. Și totuși, ei au un punctaj mai mare atunci când au citit materialul tipărit înainte de a fi testați. Educatorii trebuie să fie conștienți de faptul că metoda utilizată pentru testarea standardizată poate afecta rezultatele. Studiile efectuate asupra elevilor de clasa a zecea norvegieni și a elevilor din clasa a treia până la a opta din SUA raportează scoruri mai mari atunci când testele standardizate au fost administrate folosind hârtie. În studiul din S.U.A., efectele negative ale testării digitale au fost cele mai puternice în rândul studenților cu scoruri scăzute la citire, celor care învață limba engleză și studenților din educație specială.
Dar cercetările echipei sale au abordat problema diferit. În loc ca elevii să fie puși să citească și să susțină un test, ei au fost întrebați cum au perceput învățarea lor generală atunci când au folosit materiale de lectură tipărite sau digitale. Și unii și ceilalți au apreciat în mod covârșitor citirea pe hârtie ca fiind mai bună pentru concentrare, învățare și amintire decât citirea digitală. Discrepanțele dintre rezultatele tipărite și cele digitale sunt parțial legate de proprietățile fizice ale hârtiei –atingerea cu mâinile, geografia vizuală a paginilor distincte. Oamenii își leagă adesea memoria despre ceea ce au citit – unde se afla în carte sau unde se afla pe pagină.Dar la fel de importantă este perspectiva mentală și ceea ce cercetătorii numesc o „ipoteză superficială”: oamenii abordează textele digitale cu o mentalitate potrivită rețelelor sociale ocazionale și dedică mai puțin efort mental decât atunci când lecitesc tipărite.
• Podcasturi și videoclipuri online
Având în vedere utilizarea sporită a orelor de clasă „inversate” –elevii ascultă sau vizionează conținutul prelegerilor înainte de a veni la clasă – împreună cu mai multe podcasturi disponibile public și conținut video online, multe teme școlare care implicau anterior citirea au fost înlocuite cu ascultarea sau vizionarea. Aceste înlocuiri s-au accelerat în timpul pandemiei și trec la învățarea virtuală. Studii din 2019 la universități americane și norvegieneau constatat că 32% dintre profesorii din SUA înlocuiau textele cu materiale video, iar 15% au raportat că fac acest lucru cu audio. Cifrele au fost oarecum mai mici în Norvegia. Dar, în ambele țări, 40% dintre respondenții care și-au schimbat cerințele de curs în ultimii cinci până la 10 ani au raportat că au atribuit mai puține citiri astăzi. Un motiv principal pentru trecerea la audio și video este că studenții refuză să citească. Deși problema nu este deloc nouă, un studiu din 2015 pe mai mult de 18.000 de absolvenți de facultate a constatat că doar 21% au finalizat, de obicei, toate cursurile atribuite. Audio și video par să fie mai captivante decât textul, astfel încât facultatea recurge din ce în ce mai mult la aceste tehnologii.
• Concentrarea mentală
Psihologii au demonstrat că atunci când adulții citesc știri sau literatură își amintesc mai mult din conținut decât dacă le ascultă! Iar rezultatele sunt similare la studenții care citesc un articol și cei care ascultă un podcast al textului. De asemenea, studenții își pierd mai mult atenția recurgând la audio decât atunci când citesc.
Rezultatele sunt similare la elevi. Cu o observație, dintr-un studiu efectuat în Cipru: abilitățile de ascultare și de citit se schimbă pe măsură ce copiii devin cititori mai fluenți. De ex., elevii de clasa a doua înțelegeau mai bine ascultând, cei de clasa a opta – citind. Un alt exemplu: cercetătorii din Spania au descoperit că elevii din clasele 4-6 care citeau textele au arătat o integrare mentală mult mai mare a materialului decât cei care urmăreau videoclipuri.
Explicația? Este posibill ca studenții să „citească” videoclipurile mai superficial, asociindu-le mai curând cu divertismentul decât cu învățarea. Conform cercetătorilor, media digitală vine cu caracteristici și practici ale utilizatorilor care pot genera constrângeri asupra învățării: concentrare redusă, o mentalitate de divertisment, înclinație spre multitasking, lipsa unui punct de referință fizic fix, utilizare redusă a adnotărilor, revizuire mai puțin frecventă a ceea ce a fost citit, auzit sau vizionat.
Textele digitale, audio și video au toate roluri educaționale, mai ales atunci când oferă resurse care nu sunt disponibile în format tipărit. Cu toate acestea, pentru a maximiza învățarea acolo unde este nevoie de concentrare mentală și de reflecție, educatorii și părinții ar trebui să știe că nu toate mediile sunt la fel. Sigur, nu cred că se mai poate gândi cineva în acest moment să se „despartă” de internet. Dar cititul, cum să spun, după moda veche, nici acesta nu trebuie părăsit. Și aș vrea să vă aduc aminte de doi uriași scriitori. Victor Hugo, pentru care „A învăța să citești înseamnă să aprinzi un foc (iar) fiecare silabă scrisă este o scânteia” și pe Jorge Luis Borges spunând: „Totdeauna mi-am imaginat Paradisul ca pe un fel de librărie”. Când aveți o clipă, vă rog gândiți-vă și la ce vă spun ei… Să fiți sănătoși!
Prof. Dr. Andrei Dorobanțu, fizician
