Zece paşi spre longevitate. Pasul trei

Motto: Drumul este fără sfărşit şi stă pe loc, totuşi rezolvă totul neobservat.

După sistemul sanguin şi sistemul respirator, să vedem cum se adaptează sistemul muscular la antrenamente şi cum putem mări adaptabilitatea acestuia. Pentru efectuarea mişcărilor, cea mai mare importanţă o au muşchii scheletici, care la un sportiv de 70 kg reprezintă aproximativ 40 – 45 % din greutatea corporală. Bine-nţeles că această proporţie variază cu starea de antrenament a sportivului.

Începerea antrenamentelor după o perioadă de inactivitate, duce la oboseală şi febră musculară, dacă antrenamentul a fost la nivelul de încărcare corespunzător. Putem să spunem, că şi febra musculară este un mecanism de adaptare a corpului, prin care muşchiul devine apt pentru o utilizare intensă şi sistematică. Chiar şi fenomenul febrei musculare, ne demonstrează faptul că adaptarea în sine este foarte relativă, deoarece şi pentru sportivii antrenaţi, la care nivelul de efort cu care sunt obişnuiţi nu produce febră musculară, un efort peste nivelul obişnuit automat duce la apariţia febrei. Toţi antrenorii şi sportivii ştiu deja, că cea mai simplă metodă pentru a învinge febra musculară este continuarea antrenamentelor, deoarece în acest fel durerile dispar în câteva zile.

În afară de acumularea acidului lactic, cauza principală a febrei musculare sunt leziunile şi rupturile minuscule, care apar în interiorul muşchilor suprasolicitaţi. În câteva zile, celulele moarte din sistemul muscular, precum şi acidul lactic acumulat se elimină. În locul celulelor vechi, se formează celule noi şi dispare febra. Timpul de reânnoire ţine aproximativ 5-7 zile, după care antrenamentele pot fi continuate la un nivel superior. Principiul ”creşterii progresive a sarcinii” este utilizabil în toate sporturile şi aplicabil în toate programele de antrenament. Cum creşte potenţialul sportivilor datorită antrenamentelor, se va mări progresiv încărcarea, pentru ca dezvoltarea să fie uniformă şi ascendentă.

În prima fază trebuie să tratăm câteva dintre problemele care ne arată modul de funcţionare a muşchilor. Cel mai important este să ştiţi, că un muşchi poate să execute numai o singură activitate: contracţia. Asta înseamnă scurtarea şi îngroşarea muşchiului şi apropierea celor două puncte la care sunt fixate capetele muşchiului (adică cele flexoare asigură îndoirea, cele extensoare asigură întinderea). Muşchiul are trei proprietăţi, care îl deosebesc de celelalte ţesuturi: elasticitatea, contractilitatea şi tonicitatea.

Elasticitatea (extensibilitatea) înseamnă că muşchiul contractat se lasă întins până la lungimea iniţială de repaus, iar după această limită opune rezistenţă crescândă forţei de întindere. După încetarea acţiunii deformatoare revine la dimensiunile de repaus datorită elasticităţii.

Contractilitatea este proprietatea cea mai importantă a muşchiului şi poate fi pusă în valoare în urma unei excitaţii transmise muşchiului. Datorită acestei excitaţii, muşchiul este capabil să execute o contracţie şi să dezvolte o forţă care tinde să apropie cele două extremităţi ale muşchiului. Mai nou, studierea funcţionării corecte a muşchilor, se face prin măsurarea curentului electric produs de muşchi în timpul contracţiei. Apariţia acestui curent electric se datorează faptului, că zonele active ale muşchiului devin electronegative faţă de zonele care sunt în repaus.

Tonusul muscular este starea de contracţie uşoară permanentă a muşchiului în starea lui de repaus şi asigură o stare de pregătire a muşchiului favorabilă diferitelor forme de activitate. Gradul de tonicitate variază de la individ la individ.

Pentru a asigura dezvoltarea continuă şi adaptarea la efort a muşchilor, pe lângă utilizarea ştiinţifică a acestor proprietăţi, este necesară şi cunoaşterea chimiei contracţiei musculare, adică de unde îşi asigură muşchiul energia.

Dintre materialele componente organice care participă la funcţionarea muşchiului, amintim creatina, creatin-fosfatul, adenozin-trifosfatul (ATP) şi carbamida (toate cu conţinut de nitrogen). Dintre materialele anorganice amintim potasiul (K) şi calciul (Ca).

Adenozin-trifosfatul (ATP) este un compus pe bază de fosfat, care asigură energia necesară pentru funcţionarea muşchilor. ATP – ul prin cedarea grupei de fosfat eliberează foarte uşor energia conţinută. Descompunerea aceasta a ATP –ului este sursa directă de energie a contracţiei musculare.

Pentru refacerea ATP – ului, energia este asigurată de glicogenul înmagazinat în muşchi, prin urmare cantitatea de glicogen existent (utilizabil), este unul din factorii care limitează performanţa. Glicogenul este o polisaharidă, care se descompune în molecule de glucoză şi organizmul asigură energia necesară pentru refacerea  ATP – ului prin utilizarea acestor molecule. Dacă în timpul acestei transformări, corpul poate să asigure destul oxigen, atunci utilizarea de glucoză este ideală, se formează dioxid de carbon şi apă şi cantitatea de energie care se eliberează asigură formarea a 38 de molecule de ATP.

Acesta este modul aerob de a asigura energie pentru efort.

În cazul în care intensitatea efortului este atât de mare încât cantitatea de oxigen inhalat nu este destulă pentru o descompunerea totală a glucozei, atunci se formează în muşchi acidul lactic, energia obţinută nu asigură decât formarea a două molecule de ATP.

Acesta este modul anaerob pentru obţinerea energiei.

Binenţeles, că modul de generare a energiei şi regenerare a ATP – lui este mai complicat puţin, dar baza acestui proces este cel descris anterior.

Cunoscând aceste date despre funcţionarea muşchilor, şi faptul că datorită antrenamentelor, creşte cantitatea de glicogen înmagazinat în muşchi, la 350 – 400 g (faţă de cantitatea normală pentru un adult de aproximativ 250 g), putem să deducem simplu câteva concluzii pentru înbunătăţirea pregătirii şi a performanţelor sportivilor, modalităţi pentru întârzierea apariţiei oboselii, timpii şi metodele de odihnă şi refacere, etc.

În tot sistemul neuro – muscular al corpului există şi o excepţie, o grupă de muşchi în care nu există nervi musculari şi totuşi funcţionarea acestui muşchi este deosebit de importantă pentru adaptarea organismului la efort. Acest „pachet de muşchi” este inima. Trebuie să ştim, că şi muşchii inimii se pot dezvolta (cu antrenamente susţinute şi intensive) şi adaptarea lor la efort este posibilă.

Prin urmare întreţinerea sistemului muscular în timp este una dintre cele mai importante ”sarcini”, dacă vrem să fim longevivi. Mişcarea şi efortul muscular asigură refacerea permanentă a celulelor şi fibrelor musculare, astfel putem să rămânem în formă timp îndelungat.

Şi acum la sfârşitul anului încă o ştire înbucurătoare: sportivii clubului Mureşul Tg. Mureş au obţinut patru medalii de aur şi două de argint prin sportivii Mátyus Ervin, Hallai Cătălin şi Szabó Erika Andrea la Campionatul Internaţional de Wushu din Budapesta, participând la probele de qingda (wushu light contact), sanda (wushu full contact) şi taijiquan (forme).

Antrenor Emerit în Artele Marţiale Chinezeşti,

Sifu Ing.  Horváth Attila Ladislau

Add Comment

Required fields are marked *. Your email address will not be published.