Motto: Este important să învăţăm ceva în fiecare zi.
Majoritatea oamenilor în momentul când află că sunt maestru de arte marţiale, aşteaptă să afle secretele acestei “arte”, să afle ceva despre energia internă, dacă ceea ce văd în filme este sau nu adevărat, dacă există lovituri vătămătoare întârziate şi multe altele. De obicei evit să răspund la aceste întrebări, deoarece oamenii se interesează despre aceste lucruri foarte superficial. Puţini sunt aceia care într-adevăr sunt preocupaţi de adâncimile şi implicaţiile aceastor probleme. Toţi ar dori să ştie sau să obţină “ştiinţa” repede, ceea ce este imposibil. Învăţarea acestor lucruri este grea şi anevoiosă. Nu neapărat antrenamentele şi pregătirea/ învăţarea în sine, ci timpul trebuie investit în acest studiu, transformarea formei de viaţă, introducerea unui regim ordonat în viaţa de zi cu zi, acceptarea faptului, că pregătirea mentală, fizică şi psihică devine parte integrantă a vieţii, acestea transformându-se cu timpul din “muncă” în distracţie şi plăcere. Interesant este că toţi ar dori să înceapă cu sfârşitul, adică să ajungă la rezultate fără muncă şi efort investit. În acest caz suntem în situaţia când citim dintr-o carte prima dată sfârşitul, fără să ne intereseze întregul. Este adevărat că aflăm cum se termină întâmplarea, dar nu înţelegem cum s-a ajuns acolo. Din păcate, rezultatele şi cunoştinţele se obţin numai printr-un efort susţinut şi continuu.
Majoritatea oamenilor au tendinţa să creadă numai ce pot ei vedea şi simţi, crezând că dacă ei nu sunt în stare să vadă şi să simtă anumite lucruri, nici alţii nu pot, deci acestea nu există. Nu putem merge pe “drum” împreună numai dacă aveţi mintea şi sufletul deschis pentru NOU, având convingerea că există lucruri care azi sunt nevăzute pentru voi, dar poate mâine le veţi vedea şi înţelege. Pentru a învăţa secretele longevităţii, în continuare vom vedea cât de interesant este modul de adaptare la efort a corpului uman şi reglajele interne aferente, precum şi adaptarea sistemului respirator la efort.
Cu antrenamente susţinute se poate dezvolta fizicul corpului uman, dar din punct de vedere mental este mult mai important că şi tehnicitatea se poate ridica la nivel înalt datorită adaptării sistemului nervos la solicitarea specifică. Prin urmare atât în creier şi sistemul nervos, cât şi în controlul muşchilor există rezerve foarte mari pentru dezvoltare şi adaptare. Conform studiilor efectuate în ultimii ani, s-au schimbat foarte multe în modul de a privi funcţionalitatea sistemelor biologice din corpul uman, mai ales când ne referim la aceste sisteme din punctul de vedere al vieţii sportive şi al adaptabilităţii la antrenamente şi efort. Funcţionarea lor este explicată în fiziologia sportivă, care azi este privită ca o ştiinţă a reglării şi interdependenţei sistemelor componente, faţă de percepţia mai veche, când era privită ca o ştiinţă care explica funcţionarea sistemului. Acum primordiale sunt schimbările, modificările şi influenţările reciproce din sistem, adică în ce mod se schimbă organismul şi reglajele funcţionale din corp datorită antrenamentelor sistematice. Bineînţeles că în optica de interpretare nouă se încadrează şi studiul funcţionării în condiţii de sarcină a fiecărui organ intern separat, deoarece în urma încărcării pronunţate timp îndelungat a acestor organe (antrenamente sistematice) se ajunge la o capacitate mai mare de funcţionare a acestora, adică şi la mărirea domeniilor de reglaj.
Reglajele funcţionale comandate mental pe bază de voinţă (de exemplu activitatea musculară) sunt comandate de sistemul nervos somatic. Reglajul funcţionării organelor interne şi a glandelor este însă ”comandată” automat, fără intervenţia voită a persoanei, de sistemul nervos vegetativ. Sistemul senzorial este conceput pentru sesizarea lumii exterioare.
Adaptarea rapidă la schimbările exterioare sunt posibile datorită sistemului nervos şi ale organelor de simţ, iar adaptările lente şi de lungă durată sunt rezolvate de sistemul neuro – endocrin. Deoarece rezistenţa la efort şi adaptarea organismului depinde în foarte mare măsură de oxigenul inhalat de individ, pe lângă analiza adaptării sistemului sanguin, este necesar să facem corelaţia şi cu sistemul respirator.
Omul poate acoperi fără probleme necesarul de oxigen în timpul activităţilor zilnice obişnuite. Aceasta este cantitatea de aer inhalat în stare de repaus, adică aproximativ 0,5 l. La inspiraţie şi expiraţie maximă această cantitate de aer este mult mai mare, adică aproximativ 3,5 – 4,5 l. Pentru a înţelege posibilităţile corpului nostru, este important să înţelegem corelaţiile existente între frecvenţa respiraţiei şi cantitatea aerului inspirat în funcţie de efort, corelaţiile fiind prezentate şi în figură.
În odihnă, un adult inspiră/expiră de 14 – 16 ori pe minut, ceea ce înseamnă 7 – 8 litri de aer pe minut. Pentru un adult neantrenat în cazul depunerii unui efort, această valoare poate creşte de aproximativ 10 – 12 ori (adică 80 – 100 l/min). La cei antrenaţi valoarea aerului consumat în timpul efortului poate creşte de 20 de ori, ceea ce înseamnă 140 – 160 l/min. Este important de subliniat faptul că până la valoarea de aproximativ 100 litri/min câştigul de oxigen din aerul inspirat necesar efectuării efortului creşte liniar, după care curba începe să se limiteze. Peste această valoare efortul este atât de mare, încât surplusul de oxigen inspirat se consumă pentru asigurarea alimentării cu oxigen a muşchilor toracelui. Şi peste aceste valori maxime este posibilă efectuarea de efort, dar se face pe „datorie de oxigen” şi poate să aibă o durată între 50 secunde şi 3 minute (în funcţie de intensitatea efortului). După terminarea efortului, corpul compensează în timp lipsa de oxigen. Timpul de revenire este proporţional cu cantitatea de acid lactic înmagazinat în muşchi.
Omul poate să efectueze efort de intensitate maximă numai aproximativ 40 de secunde. Prin urmare, oricât s-au dezvoltat în ultimii ani sportivii la proba de 400 m plat sau 100 m înot, nu sunt capabili să execute toată proba la capacitatea de efort maxim. La fel şi în probele de tao din wushu, unde probele sunt concepute ca timp de execuţie peste un minut, sportivii nu pot executa întregul taolu la capacitatea maximă de efort. Dar cel mai concludent pentru capacitatea adaptării corpului uman la efort este faptul, că un om antrenat poate să efectueze efort continuu şi la nivelul la care un om neantrenat deja a ajuns la limita nivelului de efort.
Din cele prezentate se vede, că oricine poate să se menţină şi să se dezvolte fizic, tehnic şi mental prin exerciţii efectuate zilnic. Coordonarea mişcărilor membrelor şi a întregului corp se poate menţine până la vârste înaintate, deoarece exerciţiile mai complexe (ex. taijiquan) obligă creierul şi sistemul nervos să lucreze la capacitate maximă şi-l ţine în formă, dar totodată asigură muncă şi pentru musculatură, organele interne, sistemul sanguin, sistemul respirator, etc. În Târgu Mureş există posibilitatea de a practica taijiquan-ul pentru toate vârstele în fiecare vineri de la ora 18.00 în sala de sport a Colegiului Agricol Traian Săvulescu, str. Călăraşilor nr.108.
antrenor emerit în Artele Marţiale Chinezeşti
Sifu Horváth Attila Ladislau
