Minciuna și iluzionarea din mass–media, factori de risc în etiopatogenia tulburărilor de anxietate

Evenimentele cotidiene prezentate în mass-media ca noutăți, pe cât de senzaționale pe atât de amenințătoare, produc teamă și neliniște în mințile consumatorilor de știri.
Curiozitatea și atracția pe care o exercită răspândirea informațiilor „bombă” sau terifiante dă impresia de putere nelimitată în deținerea adevărului din partea acelor canale de știri care și-au însușit o manieră agresivă în prezentarea și comentarea întâmplărilor importante din lumea actuală. Acestui mod provocator de manipulare a opiniei publice i se poate adăuga orientarea bine disimulată a realizatorilor de emisiuni de a mistifica veștile prin mixarea de informații veridice cu cele trunchiate sau false. Mai cu seamă că deformarea adevărului și amăgirea publicului, într-un flux continuu de vorbe ușor de răstălmăcit, nu atrage după sine decât o minimă responsabilitate. Perspicacitatea în deslușirea adevărului de minciună în conținutul unei știri ar impune o informare din mai multe surse și o abilitate de receptare bazată pe cunoaștere și experiență, această calitate de descifrare a mesajelor din mass-media, manifestându-se diferențiat, în detrimentul persoanelor cu o gândire simplificatoare.

Susținerea și dezbaterea știrilor false necesită strategii de amplificare retorică, în așa fel, încât o informație contrafăcută poate deveni credibilă, cu cât e mai subiectivă și mai pătimașă prezentarea ei. În anumite împrejurări, pentru a convinge se poate recurge la exprimări inductoare de răzbunare sufocantă sau de ură mocnită. Sentimentele ostile comunicate în masă își pun în evidență potențialul psihopatologic atunci când își regăsesc echivalențele la indivizi aderenți la aceleași idei preconcepute, la aceleași raționamente preluate de la alții, fără a le discerne cu judecata proprie.

Dintre sentimentele ostile mai ușor manipulabile prin mijloacele de comunicare în masă, cele mai cunoscute sunt: invidia socială, percepția străinului ca un dușman virtual, suspiciunea față de instituțiile care aplică legile, teama de complot, conspirație și trădare.

Pe de altă parte, slăbiciunea de caracter cel mai ușor de cultivat în mass-media ni se relevă a fi neîncrederea în sine, asociată cu presupunerea unei amenințări identitare, venită pe căi oculte dintr-un exterior scăpat de sub control.

În zonele geografice unde sistemele politice autoritare sunt evocate cu nostalgie, o parte din mass-media, partizană altor interese decât cele ale obiectivității informațiilor, bate monedă pe tema democrației, reproducând cu o falsă dezamăgire părerile unor promotori ai egalitarismului, din rândurile publicului fidel știrilor, tot de ea dirijate, și anume: „Democrația este o farsă”. De unde, în sinea lor, cei ajunși în postura de captivi ai unor știri anxiogene se întorc la dublul limbaj generator de stări psihopatologice, în urmă doar cu câteva decenii.

Într-un astfel de limbaj, democrația este vina celor care au adus-o, motiv de furie față de persoanele care afirmă că mai cred în ea, pe de-o parte, iar pe de altă parte, democrația judecată ca o încălcare a simțului colectivist poate fi motivul descurajării și anxietății duse la extrem. O anxietate care poate să se adauge la cauzele care-i determină pe unii să-și întâlnească destinul pe alte meleaguri, pentru a evita refugiul în psihopatologie.

Trăite pe plan emoțional, sentimentele ostile livrate pe unele canale de știri, precum teama de politic, disprețul față de idealuri, valori democratice și oamenii care le afirmă, înfierarea unor personaje considerate țapi ispășitori și ura cu și fără țintă, produc un exces de catecolamine (adrenalină și noradrenalină) și cortizol, care pe durată mai lungă epuizează capacitatea de adaptare a organismului, din care rezultă o creștere disproporționată a anxietății și o patologie specifică stresului cronic: tulburările psihosomatice.

Dr. Mihai Ardelean, medic primar psihiatru

Add Comment

Required fields are marked *. Your email address will not be published.